Poezie
Trenul
1 min lectură·
Mediu
Trece trenul prin Chitila,
Trece iute bată-l mila
Și se-ndreaptă spre oraș,
Ca un șarpe nărăvaș.
Călătorii șifonați
Stau la geamuri cocoțați,
Enigmatici și celești,
Toți privind spre București.
- Trenule! - vântul întreabă,
- Pentru ce atâta grabă ?
- Cum de ce ? Nu vezi că-i seară
Și încă n-am ajuns în gară.
023202
0
Trenul fuge șuierând, agitând pe câmp sulfina.
Din răcoarea de buton pe care-o reglezi cu mâna
Spui zâmbind , privind pe geam: tot mai bine-i cu mașina!