Erezie
Sătul de lutul spaimei cu doruri ard pe rug, Iubind eretic tainica-ți privire, Cu veșnicul ecou în regăsire, Spre care mii și mii de râuri fug. Alb, fumul se purifică spre
PAPetre AugustinColoana infinită
La banchete-s invitați numai cei inițiați, largi de mână și colegi, fanții făcători de "legi". Ei fac vremea să se înmoaie, ei ne hotăresc războaie socotind în sume mari pe
PAPetre AugustinNoi sărbători
Vom descinde-n noul an După Sfântul Cristian, Dar ne vom distra din plin La Florii…de Sfântul Crin.
PAPetre AugustinFântâna
Fântâna asta Pare căzută din cer. Cavaler cu pinteni cât sabia Vin să-mi adăp armăsarul La ea. - Dați-mi un strop de apă vie Și nu must cu țânțari.
PAPetre AugustinPisoiașul la palat
Zgârie rău blândul pisoi, În ton cu șeful lui, motan, Dar teamă mi-e că peste un an Pe ochi ne-om zgâria și noi.
PAPetre AugustinÎn pas cu timpul
El poate astăzi vrea s-atragă, Dar ne-a băgat din nou în ceață Cu vorbe pline de dulceață, Cu baclavale și cu bragă. Cum lumea asta ne e dragă Deși e derdeluș de gheață, El poate astăzi vrea
PAPetre AugustinCum trec anii
Istoria ne spune că regi și împărați Plecau din astă lume iubiți și lăudați, Dar după scurtă vreme erau huliți de toți Că au lăsat în urmă nepoți și strănepoți.
PAPetre AugustinMisterul creației
Domnul în a șasea zi a sfârșit o lume Și atunci, ca și acum n-avea timp de glume, Doar când omul a cioplit s-a lovit la dește, Iar de-atunci, necontenit, doar se odihnește.
PAPetre AugustinBy, by
Când lupii din lună vibrează în ceață, Văd orașul prin cercelul din ureche. Măceșele ce îmi zornăie, uscate, în buzunar Nu vor fi niciodată flori. By, by rigolă murdară Mă mut la țară !
PAPetre AugustinGene aspre
Iubita mea cu aspre gene Cu ele m-ai brăzdat pe trup Când încercam, nebun, să rup, Din ape, albele sirene. Albinele m-au prins la stup Și m-au învăluit în ceară, Că ele astfel îi omoară Pe
PAPetre AugustinCorabia cu metafore
Cine a dezghiocat timpul Înfășurat peste lume ? Valuri nebune Lovesc prin puterea numerelor mari. Singură în furtună Se înclină Corabia pe stâncă.
PAPetre AugustinMulaj
Rădăcinile nopții Au sleit visele sub frunte. Rupte de unghii Sfârcuri de ceară cad din lumânare Pe bombeul ghetelor Unui Moș Crăciun anticipat. -Ho, ho, ho ! Noroc că au pielea groasă.
PAPetre AugustinBrazii de pe creastă
Pădurea, cuprinde muntele ca o îmbrățișare, în legea firii. Brazii, unul lângă celălalt, au propria ierarhie. Cei de pe creastă, mai vizibili sunt privilegiați de contactul cu cerul. În aerul tare
PAPetre AugustinVal
Vino În mica lagună Cu soarele prins în păr. Uită Cerneala uscată Pe alba peniță. Lasă orașul Să cadă Sub Ape
PAPetre AugustinTranslație
Patul lui Procust Leagăn de agonie, Nu de odihnă.
PAPetre AugustinPerenitate
El, Gânditorul Așteaptă să-i cadă Luna în poală
PAPetre AugustinScrisori cu pecete
inima cerului e o piatră albastră plină de înțelepciune și uitare în ea se adună tot sângele nostru al păsărilor cu chip de om dincolo de frunzele putrezite puzderie de cai minusculi iși
PAPetre AugustinJoc de antiteze
Linx, felină sumbră; Sfinx, misterioasă umbră; Linx, ce ochi aprinși ai fiară ! Sfinx, joc tainic înfioară; Linx, o junglă vei
PAPetre AugustinTrenul
Trece trenul prin Chitila, Trece iute bată-l mila Și se-ndreaptă spre oraș, Ca un șarpe nărăvaș. Călătorii șifonați Stau la geamuri cocoțați, Enigmatici și celești, Toți
PAPetre AugustinSerenadă III
Ce șarpe m-a mușcat aseară Venit din huma disperării ? Mi-e gândul pasăre de ceară Ce s-a lovit de pragul zării. Din pori veninul înflorește Și-n coasă florile-i se duc, Parfumul lor
PAPetre AugustinPescarul
Pentru a o crea Pe ea, Poezia virtuoasă, Îți trebuie întâi o plasă, Furată de la un pescar bătrân, Dar spân. Cu plasa Prinzi peștele idee, Scântee Ce se zbate Sub hora
PAPetre AugustinSerenadă II
Cu disperare-mi cânt iubirea Pe piatra drumului spre tine Și-n umbra lui îți simt privirea Ce focu-mi nu vrea să-l aline. Ce dor mi-a fost de această clipă Și cât de teamă mi-e de-acum, Când
PAPetre AugustinAșteptare
Noi stăm și așteptăm asteroizii Ce ne vor sfărâma castelele de iască Și chiar vulcanii ce-și stuchesc acizii Pe biata nostră sferă pământească. Și nimeni nu mai vrea să ia decizii Și nimeni nu
PAPetre AugustinScrisoare uitată deschisă
Sub cerul gurii gheața se încheagă Și-n scrâșnet plâng măselele crăpate, Mă tot întreb de ce ne pierdem, dragă Și-n loc de flori plantăm pustietate. Aducem osanale disperării Și o clamăm în
PAPetre Augustin