Poezie

Scrisoare uitată deschisă

1 min lectură·5 iunie 2010

Mediu

Sub cerul gurii gheața se încheagă

Și-n scrâșnet plâng măselele crăpate,

Mă tot întreb de ce ne pierdem, dragă

Și-n loc de flori plantăm pustietate.

Aducem osanale disperării

Și o clamăm în spasme guturale,

Abandonăm semnalele cărării

Și greu urcăm mereu, mereu... spre vale.

Ne ispitește șansa prăbușirii

Cu atâți tovarăși virtuali în cârcă

Toți dezertori din lacrima oștirii,

Iar dragostea ne-apare-n gând, o hârcă.

Ne-am tot sfidat drapelele și țara

Și am ucis eroii înc-odată,

În ochii tuturor lucește para

Ce lăcomește-o lume, fără plată.

Și cine va veni din nou să-ndure

Supliciul, pentru sufletele noastre

Va fi un pui născut în vre-o pădure,

Va fi un prunc venit din zări albastre?

În toate o Pandoră aduce zestre

În cești de ireale porțelanuri,

Speranțe vechi, picturile rupestre

Și opinteli ce le visăm elanuri.

001.473

Petre Augustin. “Scrisoare uitată deschisă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-augustin/poezie/13943374/scrisoare-uitata-deschisa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.