Valentin Boeru

În țara ploii ce vine de la Cluj, Vor îngrozi mereu pelticii și piticii, Când vor impune lumii condiția de slugi, Cerând fără de număr absurde sacrificii. În țara \" Statu\'Palmă\" condusă

Trăiesc coșmarul neputinței treze. Aș vrea să fie vis realitatea. Doresc teroarea surdă să-nceteze. Să nu-ntâlnim aș vrea, fatalitatea. Să fie veșnic, aș dori,demersul, Spre bine și-nțelegere

Privind în balta clară din asfalt, La craca scârțâind, uscată, A tresărit cutremurat la gândul: dacă!? Se și vedea în sânge înecat. Și-atunci, pornire salvatoare, A dat puternic cu picioru-n

Oricum ar fi la nimeni roata nu se mai întoarce. Nu revenim nicicum de unde am plecat. Se duce totul numai înainte. Din toate numai timpul e veșnic important. Se spulberă ce este praf

Nu-mi plac deloc oportuniștii. Nici felul lor ciudat de-a fi. Nu mi-au plăcut nici comuniștii Ce se mințeau spre-a ne minți. Cu lipsa lor de rațiune, Cuvântul aspru, repezit, Bălăcitor, fără

Stop lamentărilor! Asta este soluția. Privește înainte cu speranță. În jurul tău se derulează filmul vieții la care ești obligat să participi. Bucurăte că nimic din ce se abate asupra

Griul obișnuit al sfârșitului de an se rostogolește, dinspre noapte spre dimineață, așezându-se promoroacă pe crengile copacilor,întinse ca niște degete înghețate spre cer. Activitățile obișnuite,

Înecat în apă vie, a murit așa. N-a știut nici cum, nici câtă, ar putea să bea. Și-a dus crucea din greșeală pe-un munte păgân. A ajuns să fie slugă fără de stăpân. A crezut c-așa e bine, când

Să nu-ndrăznești să spui nimic! Află, privește și tradu! Chiar chinuit, flămând și mic, Eroul este el nu tu. Zeflemitor și arogant, Înebunit să te auzi, Să fi privit și admirat, Nici nu-l

Pe margini de tarabă, De-aici în occident, E pusă la vânzare Mândria de-altădată. E dată cui ar cere-o Și gata ambalată, În trupul ce o poartă Cu aer indecent. E râsul plâns de suflet Și

Miroase-a vară pe alei, A frunze obosite de mișcare. În tei vor fi explozii De arome și culoare, Cireșele vor deveni cercei. Se pregătește câmpul De maci să se aprindă. Ca jerbe de

Se unduiește depărtarea Dansând în valuri de căldură. Secat e șipotul de apă Sub apriga arsură. Rămase-s toate-n amorțire. Sudoarea-i semnul că exiști. E setea unica dorință. Te miri că mai

În viața ce-a zburat grăbit E atâta nedreptate, Încât îți vine să te-ntrebi Gândind la strâmbătate: Ce este omul pentru zei De-l lasă să greșească, Ca prin regrete, mai apoi Și chin să-l

Regrete și doruri de stări și credințe, Păstrează în minte ascunse adânc , Sub lespezi de sine și reci neputințe, Trudind inutil, sărmanul nătâng. Fragila-i ființă compromis inventează, Spre-a

E adânc deprimantă mulțimea de feluri În care ea, lumea, poate mâine pieri, Iar în zori de poimâine poate nimeni n-ar fi, Să-i plângă pe ei, fabricanții de țeluri. Și deci răspoimâine, sau

Nu crezi că este adevărat. Te îndoiești de toate. Îți par din locul tău călduț, Voit exagerate. De-aș fi ca tine, mulțumit, Poate ți-aș da dreptate, De n-ar fi fost să fi trăit, Din

Râde soarele prin ramuri, Norii trec grăbiți în stol, Păsărele jucăușe Se agită-n urma lor Cercuri largi taie oglinda Lacului ce mișcă-n plauri. Sălciile întind spre apă Plete lungi ce par

Cântă ploaia monoton! Un refren. Atâta știe. Trista, uda melodie, Face viața un infern. Vara caldă și curată A rămas în amintire. Plouă-ntr-una, în neștire, Peste noi, ca un blestem. E

De-ar fi să uit trecutul, Cu tot ce-nseamnă azi, Să-ntorc din drum poteca, Ce suie printre brazi, Cu spaimele de munte, Cu păsări și arome, Pe care numai codrul Le poate oferi, Aș lua-o

Încerc să schimb contractul Ce-mi ordonează viața Și fac discret aceasta Și unilateral. Consider în prostia-mi, Că pot să dau speranța, Pe un codru de pâine Și un acord verbal. Că pot

Nu știi când totul se pornește, Nici când sfârșește nu pricepi. Nu știi la ce se folosește, Nici cum ai face să începi. Nu știi de ce, nu știi nici unde, Nu știi nici pentru și nici cât. Nu

Aici te-ai lămurit ce-i viața Și-ai tremurat întâi de teamă; Aici te-ai luminat în zâmbet, Spunând șoptit cuvântul mamă. De-aici plecând ai găsit lumea, Așa cum ți-ai dorit să fie, Sau poate

Stop lamentărilor! Asta este soluția. Privește înainte cu speranță! În jurul tău se derulează filmul vieții la care, vrei, nu vrei, ești obligat să participi. Bucurăte că nimic din ce se abate