Poezie

Ambalaj

a conta e totuna cu a simți

2 min lectură·17 februarie 2010

Mediu

Oricum ar fi la nimeni roata nu se mai întoarce.

Nu revenim nicicum de unde am plecat.

Se duce totul numai înainte.

Din toate numai timpul e veșnic important.

Se spulberă ce este praf indubitabil,

Iar norul zboară aiurea dus de vânt.

Ne-ndepărtăm direct, tăcuți și implacabil,

Spre capătul de drum descris într-un cuvânt.

O singură dilemă mai vrea să aibă nume.

Va fi pământ, sau apă, poate fum?

Nu poți să știi ce-n urmă va rămâne,

Nici cum va fi la capătul de drum.

Compar ce-nseamnă-n viață-aceste toate.

Le cântăresc prin prisma celui ce e viu.

Nu mai contează când n-o să mai fiu,

Nici unde drumul, după-o să mă poarte.

Să fii pământ? Suprema inerție.

Imobilismul greu și-atât de apăsat.

Fără lumină, fără poezie

Și sigur singur veșnic, tăcut și nemișcat.

Să pleci cu apa pribegind năvalnic,

Ca valul, sau ca prundul călător.

Un „ Robinson” de după, singuratic,

Visând întoarcerea din mările de dor.

Sau poate fum ușor, desprins de toate,

Să-nvălui ridicându-te la cer,

Din altă perspectivă - acele toate,

Ce-au fost și după n-or mai fi mister…

Oricum va fi, afla-vom numai după,

Când granița vom trece – însingurați.

Va mai conta dacă în aer, apă,

Sau în pământ pleca-vom ambalați?

001.211

Valentin Boeru. “Ambalaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-boeru/poezie/13929143/ambalaj

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.