Poezie

Dimineață de iarnă

1 min lectură·3 decembrie 2011

Mediu

Oftat greu de frig de iarnă

Norii nopții au cernut.

Bruma –n pături a căzut

Peste ierburi de aramă.

Lungi fuioare de lumină

Umplu umbra dintre case

Și desfac, trecând prin ceață,

Calde, mute, grațioase,

Bezne reci care suspină

Mângâie ușor pământul

Făcând gheața să sclipească .

Peste frunzele uscate,

Puf de nea pe pat de iască,

Scânteiază ca-n poveste

În secunda de sfârșit,

Legământului dând veste

Că vraja s-a isprăvit.

Pe sub aburi ce plutesc,

Se rup legături secrete.

Dinții brumei se topesc

Descleștați pe îndelete,

Se desprind ca din paiete,

Fără zgomot, fără larmă,

Iar apoi în șir de lacrimi

Lucitoare se destramă.

Este-o nouă dimineață!

003.392

Valentin Boeru. “Dimineață de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-boeru/poezie/13995044/dimineata-de-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.