Poezie
Furtuna
2 min lectură·
Mediu
Se unduiește depărtarea
Dansând în valuri de căldură.
Secat e șipotul de apă
Sub apriga arsură.
Rămase-s toate-n amorțire.
Sudoarea-i semnul că exiști.
E setea unica dorință.
Te miri că mai reziști.
Aleargă clipele spre umbra
Pe care-o va aduce seara.
Te doare azi căldura verii,
Ca peste rană pusă sarea.
Întâi, o boare ne-nsemnată
Te mângâie fără efect.
În mijloc de cuptor încins
E singurul defect.
Pe nesimtite strălucirea,
Se colorează-n cenușiu,
Iar vântu - ncepe a mătura,
Pământul stacojiu.
O pâclă fină prinde-apoi
În vălu-i tot ce mișcă.
O simți în dinți scrâșnind discret,
De față-apoi te pișcă.
Nu poți să crezi c-a devenit
Un fapt concret furtuna.
Se mișcă toate-n jurul tău,
Iar totul e tot-una.
Vârtej de praf amețitor
Apucă-n horă totul.
Se-aude tunetul mugind.
Vibrează orizontul.
Se simte-n jur miros de ploi
Cum n-au fost niciodată.
Se vede-n cer cu capu-n jos
Necunoscută hartă.
Îți pare totul ireal,
Din ceea ce se-ntâmplă.
Aleargă toate spre-adăpost,
Când tunetul cuvântă.
Se pregătește-n nori potop,
Ard blițuri zgomotoase,
Va fi spectacol cum n-a fost,
Pe teme răcoroase
Și-ncepe Doamne, uragan,
Venit din depărtare.
Zăpada iernilor căzând
Peste căldura mare.
Se schimbă totul simultan.
Natura se transformă.
Răcoarea ploilor din cer
Dă pulsul la reformă.
Coboară gheața răpăind,
În valuri verticale.
Peste pământul însetat
Pâraie nasc în vale.
Gem scurt copacii-ncovoiați,
Din frunze-și spun surpriza.
Se-nalță abur împrejur.
Impactul naște briza.
Se pleacă totul vinovat,
Sub ploaia ca pedeapsa.
La casele de peste drum
Se zbate-n toc fereastra.
Și cade, cade ne-ncetat,
De crezi că e sfârșitul.
Apa-i decor predominant,
Sublimul și cumplitul.
Dar încetează dintr-odat
Așa cum a-nceput.
E clar și rece în văzduh.
Urgia? A trecut!
Ieșind încet din adăpost,
Uimit de-așa schimbare,
A gâzelor pașnic popor,
În jur discret apare.
Raze de soare se-mpletesc
În roua de pe frunze.
Poteci pe arbori regăsesc,
Furnicile confuze
Ceață se-nalță din pământ,
Flori își usucă fața,
Păienjeni umblă agitați
Să-și recompună ața.
Triluri diverse păsări scot,
Frunzișul reînvie,
Străbat săgeți de peste tot.
Sub ape e câmpie.
Departe, ca o amintire,
E tunetul șoptit.
E cerul din cristal croit,
Când toate-și vin în fire.
Iulie 1997
001310
0