Poezie
Drobul de apă
teama e mereu sărată
1 min lectură·
Mediu
Privind în balta clară din asfalt,
La craca scârțâind, uscată,
A tresărit cutremurat la gândul: dacă!?
Se și vedea în sânge înecat.
Și-atunci, pornire salvatoare,
A dat puternic cu picioru-n apă.
Și a pierit pericolul pe dată,
Doar apa nu mai arăta vreo cracă.
001.240
0