Tinca Mihai-Paul

Mai am câteva zile-n capitală Mai am câteva zile-n capitală Dorm în aceleași așternuturi, Afară-i o liniște domoală Mă simt ca la începuturi! Trebuie să-mi fac licența Cu tot ce implică

Perioadă neagră N-am ieșit de patru zile... Nu știu de ce n-am chef... Doar ca să vizez îmi vine Îmi permit, încă n-am șef! Beau un șpriț rece și dulce Femei n-am, nu-mi trebuiesc... Zic o

Feresc... feresc câteva clipe să iau în brațe altele, nu, nu sunt risipe așa îmi nasc eu faptele... mulg din lumină pudra răcorii ce mă-mbracă, vorbesc cu luna, mândra ce-i tot... tot mai

Ție și frunzelor de carne printre gheare ai scăpat cu fuga ta de ceapă-n ochi să știi, e clar că te-am trădat mergi să plângi lângă doi popi! îngroapă toate cârpele din lege uscă-ți

Viscol Grămezi minuscule de var Zdrobesc tot peisajul... Apar de sus, apoi dispar Dezvelind extazul! Rafale de vânt pe roți Învârt nehotărâtele troiene De vrei să le străbați, nu

Așa-i mai bine! Bună, am venit astăzi la tine Nu știu de ce trebuia s-o fac... Am simțit: „-Așa-i mai bine!” Și, să știi tu că nu-s drogat! M-am împiedicat pe drumul Până la poarta ta, la

Veșnica ispită În ochii unei veșnice ispite mă oglindesc... Femei, izvoarele neterminate de frumos, Te spală, mai apoi te uscă și te otrăvesc, Fiind precum un dans, pe-un ritm duios... În

Dezamăgire Răpesc din viața asta câteva momente În care mă gândesc la tine, presupun... Plutesc, uitat demult adânc în sentimente Încerc să tăvălesc prea multe prin săpun... Serbările

Povestea nepoatei cu bunicul Într-o zi de vară la țară, nepoata stă la bunic de vreo câteva zile, venită în vacanță, „în provincie”, la bunicu... Bunicul, destul de puternic în mișcări și

Rugăciune Doamne, Tatăl meu Ceresc Vreau doar ca să-ți mulțumesc Că ai vrut ca să trăiesc Multe să-mplinesc... Mi-ai dat părinți minunați, La ei, să fim doi frați... Mulțumesc Doamne Că

Pluta Vreau ca să-nchizi ochii După ce citești ce-ți scriu Să-ncerci ca să te-apropii De ce încerc să pară viu! Noi doi în mijloc de ocean Pe-o plută din bușteni rotunzi Uitați așa, parcă

Povestea nevestei lângă peștii din bazin Ziua apăruse deja de câteva ore bune, soarele era-n amiaz’, strălucea fără nori, dar fără prea multă putere. Lângă malul unui pârâu, fiecare om mai

Realitatea fără tine Stăpân pe mersul meu în rampă Tot urc uitându-mă doar sus Nu simt nici măcar o mică crampă, Te simt pe tine că te-ai dus... Simplu, uitat la orizontală Cerșesc norilor

Cum te vreau Trezești din amintirile mele Câteva idei confuze Citesc alții sau nu prin stele Eu te-aș iubi-n frunze! A nins pe frunze și pe timp, Ascult o piesă veche Mi-e lene ca s-o mai

În așteptarea ei Se face că nu știu cum așa Să fiu cu-n gând aiurea Plutind pe-un val imaginar Gândindu-mă la tine iar... Ce dragă-mi ești, câtă furtună Am în suflet ca să-ți spună Ce-ndur

Nu mi-a mai rămas... Sunt aici, singur. Scriu ceva ce poate ai să citești Spun poate, pentru că totul e relativ in lume... Of, și este din ce în ce mai greu să crești Mi-este atât de greu ca să

De la poza ei Mă uit la poza ta frumoaso Te port în gânduri și mi-e dor Să pot să te sărut, gustoaso Plin de fericire ca să zbor... Istoria ce-i face unui biet muritor... Vreau să fi viitor

Marelui Ștefan Iordache Ștefane, îți ascult din piesele cântate... Te-ai dus, ai mai cântat sau nu Totul vezi tu, se rezumă la un: poate... Stilul tău, pe-un glas gros și răgușit Îmbată

Conducătorilor țării Scârbit de lene, praf și de mizerii Lupt printre voi cei cu canini de lup: Mușcați adânc și faceți găuri țării, Încerc din răsputeri să vi le-astup! Mi-e silă de

Poveste de iarnă Era un el și-o ea demult În gerul vesel plini de-uimire, Căci clipele ce-au petrecut Depășeau o simplă-nchipuire... Pierduți total, cuvintele uitate, Frig peste tot, îngheț

Clipe moarte Vin în zbor, pe jos, pe apă Vremuri gri sau albe Iar groparii noștrii sapă Ca apoi, să-ngroape! Se strivesc clipele-n cer Pământul se rotește... Noi cei vii, trăim prin

Gust de sare Idei ascunse-n umbră Pași, uitați în soare Fapte, cu gust de sare Trofee, pline de sudoare! Mașini, vânturi, vapoare Lumini, lanuri, tractoare Nemernici, grași,

Totul... Apari în lumea asta gol: de tot... Te aperi tu, dar și ceilalți, după puteri Să fi bine, să crești mare: socot. Iar toate astea, fără ca nimic să ceri! Apoi, fiind în rând cu cei

Sunt muritor... Aș vrea ca să adorm sub soare, Pe inimă să-mi bată raze Imensa dorință ce mă doare, Să se prefacă-n alte faze... Perdelele de lut, stropite cu dulceață În agonia zilelor ce