Tinca Mihai-Paul

Stresul Am o stare proastă. Nimic nu mă încântă, Vreau toate să treacă Să fac ceva să-mi placă! Lupt cu morile de vânt Trăiesc deloc râzând, Nici nu știu cine mai sunt Și dacă încetez să

Stimată domnișoară dragă Stimată domnișoară dragă Mă gândesc din nou la tine Este ceva ce evident ne leagă Ce bine-i să fiu legat de tine! Stimată domnișoară plină De doruri cristaline,

Dimineață veselă M-am trezit azi vesel ca mai totmereu Cu-n chef de buze și ceva mîncare Mă simt câteodată ca un zmeu Dar am foarte multe semne de-ntrebare. E zi de sărbătoare azi, cerșesc

Simt că... Simt că trebuie să râd și nu imi vine... Simt că trebuie ca să te uit mi-e dor de tine! Simt că trebuie să fac ceva nu fac nimic... Simt că altfel trebuia să... să mă

Dorința spre tine Trăiesc o dimineață în care sunt trezit De gândurile care vin de la tine Mai am câteva dorințe care mi le-am dorit Dar acum le simt cam subțire... Vin spre tine cu un vânt

Femeia Prefer să mă simt singur de multe ori, Dar vreau să-i simt mireasma-i de floare Deși am mirosit multe, și chiar adeseori... Femeia e femeie, chiar dacă tu mori... Nu pot sa îmi

Ei... În ultima seară cu tine, misterioasă Mi-a rămas în minte după plimbare Acea stare indefinibilă de langoare Cu care, dragă tu m-ai prins în plasă... Alături, mă desprind de lumea

Privește în mine Trăiesc lângă tine, exist printre voi Arăt asemeni vouă, la fel... Chiar dacă mă îmbrac în haine noi Sau mă ascund uitat, rebel... Vreau să fiu cu toți peste tot Să zbor,

E grele... Tristețile ce mă cuprind Mă-ngroapă... Optimistul ce eram A intrat la apă... Stres și numai greutăți Le simt mereu.. Binele din alte dăți Azi e numai greu! Imensa grijă ce o

Pe marginea lacului... Pe marginea lacului plin de lumini ciudate Beau plictisit un suc acidulat, Gândindu-mă la vremuri ce n-au fost uitate La tine, și la cum m-ai sărutat... Mi-e dor de

Ce-am învățat... Prezent acum la masa asta Prefer să scriu ceva de mine Pentru că-mi trăiesc greu viața Presimt așa, ceva nu-i bine... Am învățat că toate-s oglindite Și cerul, și pământul,

Respir cam greu... Ideile îmi sunt astăzi prea negre Respir cam greu, deși sunt tânăr... Nimic nu-mi mai dă undă verde Tot ce fac e: să mă supăr... Șansele erau odată lângă mine Priveam de

Any Trăsnetul puterii lăsate fără frâu... Imaginea unui peisaj luminos... În brațele-mi ești ca un râu... Mă împletești mult prea frumos... Mierea ce-năbușă durerea... Valul zborului plin

TU... Răbdarea mea a încetat să mai erupă Prea frumoasă ești oricând te văd! Ajungi încet, încet ființa ce-mi astupă Locul din inimă ce-l meriți: cred... În vis apari, dar nu-nțeleg

Pentru un zâmbet Pe când privirea ta strivea în orice fel Dorințele ascunse, dar pline de țel Uitai ades ca să mai fi în neguri Cu-n gust imens al guvernantei guri... Luptai mereu, puteai

Trandafirul sufletului meu Mergeam atât de liniștit prin viață, Alergam mereu doar când vroiam... Până s-apari tu într-o dimineață Iar dealul ce urma să-l urc, îl coboram... Mi-ai întins o

Am început... Am început să mă dezbrac de cuvinte, Simt doar că trebuie s-o fac... Atâtea mi se zbat mucegăite-n minte, Încerc de mult să leg un sac... Desprind din suflet armonia,

Gând noaptea Cândva trebuia să îți dau câteva motive Ca să pot să te miros așa cum vreau... Și ți le-am dat atunci, și a fost bine. Dar, vezi tu de-atunci pe gânduri stau... Aproape nu e zi

Ascult Stau și-ascult dintr-o cameră vâscoasă Un cântec obosit, și lent ca soarele vara. Mi-e dor de ea, și-atât e de frumoasă... Încă o zi trecut-a fără ea, m-apucă seara... Ascult singur

Vreau să mă cuprinzi Nu aud focul în șemineu deloc... Nu îmi amintesc nimic. E totul acum. Trăiesc asta pe loc Tot... Și nu un pic... Mă tulbură gânduri unse cu noroi Valuri pline de

Detty Deosebită, greu de anticipat un pas de-al ei... Te-ndrăgostești fără pereche deși nu vrei, Te lasă fără suflare, cu-ale ei sărutări fierbinți Și nu știi, Doamne la ce să te mai

Speranța Am ajuns într-un moment, Destul de problematic... Și vreau ca să trec peste, Într-un mod simpatic. Visez, lângă mari închipuiri, Pipăi, atins deja demult... Acum, pe niște mici

Gând către lume Cu mintea mult prea colorată, Minunile nu mai apar... Iar, lumea cândva mult adorată, Mă tot umple cu amar... Nu vreau să mai ascult nimic... Iubesc doar ceea ce nu

Nimic... Totul se-nvârte-n jurul meu Și parcă tot nu-mi pasă... De mult bine, puțin greu Nepăsarea-i tot mai grasă. Uit poate ce-i mai important, Visez aiurea, peste alb Nimic nu-mi este