Poezie
E grele...
1 min lectură·
Mediu
E grele...
Tristețile ce mă cuprind
Mă-ngroapă...
Optimistul ce eram
A intrat la apă...
Stres și numai greutăți
Le simt mereu..
Binele din alte dăți
Azi e numai greu!
Imensa grijă ce o am
Mă macină...
Puternicul care eram
E-n cocină!
Lipesc în gând numai idei
Deșarte...
Abisul pe care nu-l vrei
E-n fapte!
Departe sunt de casă
Aici, uitat...
Când toate mă apasă
Am plecat!
Vreau să râd ca altădată
Să simt că trăiesc!
Nu să duc o viață mată
Și să-nebunesc!
Doamne dă-mi speranța
Pentru mâine...
Ajută-mă cu siguranța
Că n-ajung câine!
Iubesc și eu ca toți ceilalți
Mă simt normal...
Dar câteodată mai încalți
Stilul brutal!
Sunt trist, dar încă sănătos
Sunt conștient...
Am să-ajung foarte valoros
Sau impotent...
Lumea din jur, cu toții
Nu-nțeleg...
Că răul ce-a scos dinții
Nu-i bleg!
Răsfață-mă norocule
Dă-mi un zâmbet...
Dar să dureze secole
Și să nu fie rânjet!
Învață-mă Doamne cum
Să ies dintre belele...
Că sunt un rătăcit pe drum
Înconjurat de rele...
Să scap acum de vremea rea
E mult prea greu...
Să izbutesc să fac și eu ceva
Ști-va Dumnezeu!
001.218
0