Tinca Mihai-Paul

Apus Apun norii peste sufletul meu, Un fel de vis din care te trezești stropit cu apă Un fel de vară fără curcubeu Un câmp plin de buruieni ce n-a văzut o sapă! Apune soarele peste un munte

Aburindă Cerul râde sub petale de soare Curg împletiri de miresme peste tot Răsar adieri de frumos, visare și sclipesc Privirile oamenilor buni Iar poți să aduni Din potecile presărate cu

Lacrimă sculptată - ploii Dezbracă ploaie durerile mele Fă ce știi apoi cu ele Plimbă norii peste văi Îneacă-mi bondarii răi Fă-mi din suflet sărbătoare La obraji, să-mi dai culoare La cap

Gând 7 Aprind făclia într-un întuneric Fără margini Unde stropesc parfumuri zânele Pe cai Desprins parcă dintr-un evantai Mă uit la un apus Destul de fraged Și simt cum curge prin

E lung drumul până la Dumnezeu E lung drumul până la Dumnezeu. Parcă și mai lung când te pierzi Pe drum Și îți întorci fața, Păcătuind, Rătăcind, Aievea ca o vrabie bolnavă... Dar

Primăvară, vis urât Primăvară ascunde-ți florile Și verdele ierbii Cu cerul albastru Cu luna nopții cea strălucitoare Și închide-ți aripile Cu bătaia cea tristă Ce apasă ca o

Brândușa Vreau sa facem dragoste Într-o brândușă! Să te ții de stamine Sau să te rezemi de petale Când vântul va face plecăciuni Spre toate punctele cardinale Pe rând, Luând la

Riduri ce nu se rad În trâmbițe sucite se-aude-un imn ceresc Pe gropile din drum se-adună din zăpadă apa... Sub stâncile de calcar se plimbă copii și cresc De-oblăduirea noastră, parcurgând

Gând Puterea e tot mai magică în această vară Când nașterea ce presupune durere Va face ca să iasă, din tine, spre afară Un suflet, ce ne vom dori să zbiere! În pântecul bombat ca un

Despre ce va fi Nu clipa care curge se va sfărâma Nici râurile nu mai plâng pe pietre! Destinul vesela urmare va săpa Unindu-ne pe toți, în cer, la vetre! Ei, sărbătoare-n plină vară va mai

Descătușare Descătușat împing sus bara Spre cer răsar cu lungile zâmbiri Și cuget, până vine seara Cu gândul dulcei întâlniri... Străbat la pas tot coridorul Unit din nori prin

Indignare Pe care deal trag clopotele astă seară De sună toate văile de rup? Și fuge iarna, vine primavara Rupem din ea calup după calup... Se răstignesc papucii de șireturi Vin vânturi

Dans Norii erau mulși de două veverițe Deasupra, crăpa cerul cu lapte înghețat Pe noi, ne serveau aceleași chelnerițe Și mai aveam câteva sticle de destupat! Ardea dorința despre nou și

De 2020 Din streașină picură strop cu stop Câte un schior venit din Marte Printre ei, câte un ursuleț miop Și-un om în mână cu o carte! Din răsărit curg stările cu ceață, Coboară cugete

De Crăciun Vin din cer colindători de toate felurile De la cetină, la frunze întârziate ruginii Cântă Crăciunul cuprins de toate dorurile Și de mult rodatele gânduri pământii... Apusurile