Tinca Mihai-Paul

Denisei... Un pas la început, apoi tot mersul... Păr blond, privirea mult albastră... Îmi amintesc acum perfect tot restul Și acel interesant miros din clasă. Prin minte gânduri multe

Vino iar… Lumină se făcu atunci, în casă, Lumina era cu mine, peste tot... Umbra ascunsă bine și rămasă, Nu mă lăsa să stau liniștit deloc... Priviri de umbre-atunci, lumini Și cuvântări

Devii poet… Devii poet când viața-ntreagă, În lungi și mari miriști aleargă. Când crezi că viața e bolnavă, Și nu ai ce să mai iei în slavă... Pământul brusc nu te mai ține, Iar vântul

Una, dar dulce… Dulce ești, lumina mea, Și strălucești prcum cristalul, Acum te vad fiind ca marea, Off, mă ia iar valul… Și te iubesc, și-mi ești cristal, Prin mii de cărbuni tulburi… Să

Prostia Prostia nu-i a proștilor... Prostia e-a noastră, A noastră, a tuturor O prostie albastră... Privind la lucrurile, Chiar recent făcute, Vedem unele prostii, Chiar multe, tu

De ce numai eu? Durerile, suspinul, dragostea cu chinul, Mă fac să mă gândesc la tine, Tu, frumoasa mea știi bine, Eu te iubesc, o știi deja, te rog acum A-masculta că eu acuma-s mort, Vreau

Așteptarea Aștept să vină vremea, Aștept mereu căldura, Acelui anotimp, cald Acelui loc, fără infard! O dată omul așteaptă, Să facă o mică faptă, De fapt și când moare, El, e tot în:

GAND DE VACANÞA E frig și e vacanță, Totu-i ca o clanță, Și parcă nu-i destul Un anotimp atât de... Nul, urât, ploios... Pare și codrul unsuros Lucește-n el cristal De ploaie ce vine-n

Te aștept... Te aștept la locul dintre flori, Tot acolo, locul cu fiori, Locul unde primul sărutat, După multe rugi, mi l-ai dat... Te aștept deși nu știu de ce, Să fiu eu cel care spune:

Poemele mele Acum, la un pas de drum, Privesc, și n-am curaj, Ca să nu se facă scrum, Þi să nu fiu luat drept paj. Iubirea asta este poate, Ceva ce nouă, ne socoate Că de iubești ca un

Catalina Atat am shi eu, o fata Dulce shi nevinovata O iubesc shi e a mea… Numa’ de nu m-ar uita! Catalina, fata asta Este dulce ca napasta, M-a inebunit deja… Si continua asa.. Azi o

Vacanța Abia a-nceput așa, S-a și dus, nebuna! Când o-ntreb de ce Spune că trece! Trece, trece, dar nu poate oare Să rămână, fără soare Să mai stea ca s-o admir, NU. Ea dă cu fugiții

Te iubesc… Dintre câte sunt pe lumea asta, Și dintre toate fetele din lume, Eu pe tine te-am găsit, iubita Precum marea face spume... Așa de mult acum eu de doresc, Și am nopți nedormite, o

FARÃ TINE Tăcut acum, dar cu un rost, Mă uit pe geam, din adăpost, Privesc în zarea cea imensă, Te aștept, c-o dorință intensă. Unde tu ești, acolo eu nu-s, Unde-ai fost tu, frumoasa

Degeaba Acum afară plouă, și e frig, Apa a ieșit din matcă, Și-acum se izbește-n dig… Și eu am luat o țeapă. Picurii de ploaie, cad morți, Fără speranță, cu-ndoieli Vor ajunge-n ceruri

Azi sunt singur… Azi sunt singur, ca un cuc, Imi caut o pereche-n nuc, Și toate posibilele șanse, Se dovedesc a fi..neșanse… Uitat de toate și de toți, În pomul ăsta de pe roți, Peste

Viața mea Viță de vie, haină de ie, Acoperiș de țiglă, Multă prostie, nimeni N-o s-o știe, Nici chiar a mea soție, Ce va avea să vie, Să apară-n viața mea, Rea, bună, cum o fi ea, Nimeni

Va trece... Vine peste drum pășind, O zăresc, dar nu râzând, Deja am greșit, fata asta Mi-a și zis: băiete, basta! A doua zi eu, ies zâmbind M-a văzut, e doar un jind M-a pupat, a

Tabloul Mă uit la el ca boul... E lung, pătrat, în rame: Tabloul... De ce să spun că el... Nu minte. E și el un mobilier, Nu-i nimic rău, Nici nu conține fier, Nici nu-i icoană... Nu-i cu

Începe școala Din nou și tot așa, și iarăși, S-a dus, a fost, plecat-a, Fugind, mergând, târâși, Sigur, asta este doar vacanța. De-atâtea ori vine la noi, Și stă cât vrea, deși am vrea, Și

E iarăși seară Peste câmpurile verzi, Peste turme, și cirezi, Peste pomii din livadă, Bate azi un vânt de seară. Azi cine să te mai creadă? Soarele, acum mai roș, Iar se

De ce trăim? Viața, tot ce putem căra cu noi, De când te naști, și până mori, Se termină, totmereu, la unii bine La alții rău, față de ce conține. Prea scurtă, pentru cei cu