Poezie

Viata mea

1 min lectură·2 noiembrie 2007

Mediu

Viața mea

Viță de vie, haină de ie,

Acoperiș de țiglă,

Multă prostie, nimeni

N-o s-o știe,

Nici chiar a mea soție,

Ce va avea să vie,

Să apară-n viața mea,

Rea, bună, cum o fi ea,

Nimeni n-o s-o știe.

Privirea care apare,

Oriunde, în zare,

Iubirea, care și ea,

Apare și așa dispare

Că nu mai poți gândi,

Apoi te-ntrebi: ce să fac?

Degeaba, nu mai ai ce-i face,

D-acum pune-ți mintea de

Pune-ți mintea de o coace.

De n-ar fi femeile,

Și de n-ar fi nici condeele,

Viața mea cea de acum,

Va fi mai rău ca tutunul:scrum.

Cred că eu iubesc prea mult,

D-aia nu pot să insult,

Nici măcar o privire,

Dar, tăcut și singur,

Ajuns la anarhie,

N-o să mor niciodată:

Jur!

001.322

Tinca Mihai-Paul. “Viata mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tinca-mihai-paul/poezie/1751687/viata-mea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.