Tinca Mihai-Paul

Gând 7 Aprind făclia într-un întuneric Fără margini Unde stropesc parfumuri zânele Pe cai Desprins parcă dintr-un evantai Mă uit la un apus Destul de fraged Și simt cum curge prin

Oare De sub stindarde învechite, Mă uit la stele, ce-aburite Îmi picură idei pe tâmple: -Oare câte-au să se-ntâmple?

Despre Despre toate dorurile adunate Pe o coală de hârtie Observ, toate-s deșirate Fiindcă povestea e vie! Despre-un timp ce a trecut, Timpul ce-l trăiesc acum, Despre tot ce am

Printre gânduri, despre noi Sângele curge din cer precum supărările tale, Vântul bate la fel ca ieri, însă un pic mai moale... Se poate să se facă seară din dimineață Sau tu suparată sa devii

La sud, la nord... La sud de tine moare cerul Se duc și păsări într-acolo! Mă sting și eu, în ton cu gerul De-atâtea zile ce cânt solo! La nord de mine curg pâraie Se-adapă căprioare peste

Scrisoare către Moș Crăciun Moșule, ce ai în sacul tău cel roșu? Ai zile mai bune pentru mine, Ai publicitate pentru tine, Hai, arată-mi ce-are-n sac moșu’! Am auzit că-n sacul tău

Din nou Din nou pe iarbă, calc în rouă Sub cerul ca un ciur imens, Prin ciur trec picuri, o să plouă Clipa asta, o trăiesc intens! Din nou același gând m-apasă Și-adâncă apăsare

Vreau! Vreau să împrumut veșnicia peisajului de-afară Să pot mesteca armonii după bunul meu plac, Ce liniștit aș lupta când nimic din mine n-o să moară, Ce vesel aș ancora vapoare de bine pe

Nostalgie Trăiam visând acum vreo zece ani La-o bicicletă cu viteze... Habar n-aveam ce-nseamnă bani Și nici ce mult au să conteze... Mergeam ades la pescuit pe vale Stăteam înfometat dar

Ascuns... Ascuns în călimara cu cerneală, Umezit pe gât și umeri Realizez: m-a prins o boală Și-am uitat cum e să speri! Ascund după un orgoliu moale Și după mii de fețe și priviri Lucruri

Dezamăgire Răpesc din viața asta câteva momente În care mă gândesc la tine, presupun... Plutesc, uitat demult adânc în sentimente Încerc să tăvălesc prea multe prin săpun... Serbările

TU... Răbdarea mea a încetat să mai erupă Prea frumoasă ești oricând te văd! Ajungi încet, încet ființa ce-mi astupă Locul din inimă ce-l meriți: cred... În vis apari, dar nu-nțeleg

Rugăciune Doamne, Tatăl meu Ceresc Vreau doar ca să-ți mulțumesc Că ai vrut ca să trăiesc Multe să-mplinesc... Mi-ai dat părinți minunați, La ei, să fim doi frați... Mulțumesc Doamne Că

Nimic... Totul se-nvârte-n jurul meu Și parcă tot nu-mi pasă... De mult bine, puțin greu Nepăsarea-i tot mai grasă. Uit poate ce-i mai important, Visez aiurea, peste alb Nimic nu-mi este

Viața mea Viță de vie, haină de ie, Acoperiș de țiglă, Multă prostie, nimeni N-o s-o știe, Nici chiar a mea soție, Ce va avea să vie, Să apară-n viața mea, Rea, bună, cum o fi ea, Nimeni

GAND DE VACANÞA E frig și e vacanță, Totu-i ca o clanță, Și parcă nu-i destul Un anotimp atât de... Nul, urât, ploios... Pare și codrul unsuros Lucește-n el cristal De ploaie ce vine-n

FARÃ TINE Tăcut acum, dar cu un rost, Mă uit pe geam, din adăpost, Privesc în zarea cea imensă, Te aștept, c-o dorință intensă. Unde tu ești, acolo eu nu-s, Unde-ai fost tu, frumoasa

Se-ntorc... Se-ntorc planetele pe dos S-a-ntors și-amorul! Trecutul palid, zace ros Că i-a secat izvorul! Se-ntoarce măru-n rădăcini Mă-ntorc spre miazănoapte! Viitor din

În... În supa unei dimineți îmi clătesc ochii Parcă injectați de o beție mută, Visez la peisaje desprinse de sub rochii Când palma ce-am s-o iau nu va fi cruntă! În scorbură mă mut să-mi fac

Acum când... Acum când umbra stă pitită pe sub crengi, Când suflă greierii-n trompete behăind, Abia acum realizez cât suntem de blegi Și irosim viață, în loc să respirăm trăind! Acum când

E grele... Tristețile ce mă cuprind Mă-ngroapă... Optimistul ce eram A intrat la apă... Stres și numai greutăți Le simt mereu.. Binele din alte dăți Azi e numai greu! Imensa grijă ce o

Trăim, dar totuși... Suntem atât de multe nații, De rase, feluri și religii... Înconjurați de speculații Ce-aduc în urmă doar litigii... Femei chinuite-n neștire Bărbați duși în extreme de

A trecut... Mă mai gândesc la ea ades, Despărțirea a trecut rapid... N-am fost încă la cules, Simt în suflet mare vid... Singur parcă de decenii supte De miresme, bine și lumină M-am

Nu încă... Am avut arcul în mână o dată Cred că era-n șomaj Cupidon! Și-am nimerit c-o săgeată Direct în inimă de pom... Și s-a ridicat o rămurică Și-a început o serenadă, Iar inima mea,