Poezie

Poemele mele

1 min lectură·2 noiembrie 2007

Mediu

Poemele mele

Acum, la un pas de drum,

Privesc, și n-am curaj,

Ca să nu se facă scrum,

Þi să nu fiu luat drept paj.

Iubirea asta este poate,

Ceva ce nouă, ne socoate

Că de iubești ca un nebun,

Ș-asta n-o să fie bun...

Mâine-am să mă duc la ea,

Am s-o-nterb de vrea ceva,

Poate-am s-o scot în oraș,

Ș-am să fiu șmecher ostaș!

Poate merge, poate nu

Cine știe, cine poate,

Să-mi spună și mie

Ce-i posibil, ce se poate!

E frumoasă, nu-i bai

Cam rotundă, nu un pai,

Seamănă cu dora mea

Da-i mai bună decât ea!

Sper că va veni s-o duc

Să o simt că-i sub papuc,

Și-am s-o strâng la piept,

S-o apuc de sînul drept!

001.316

Tinca Mihai-Paul. “Poemele mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tinca-mihai-paul/poezie/1751694/poemele-mele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.