Poezie
Riduri ce nu se rad
1 min lectură·
Mediu
Riduri ce nu se rad
În trâmbițe sucite se-aude-un imn ceresc
Pe gropile din drum se-adună din zăpadă apa...
Sub stâncile de calcar se plimbă copii și cresc
De-oblăduirea noastră, parcurgând etapa...
Se-mpușcă norii în văzduh, sub cerul de cenușă
Iar apele învolburate ne îmbracă gleznele-n nămol
Și căutăm din disperare pe la alții câte-o ușă
De după care să putem privi mai liniștiți, domol...
Se-mpiedică aerul pieptănat pe crengi de brad
Ce-l scarmănă cu cetina precum țesala deasă!
Pe fețele oamenilor sunt riduri ce nu se rad
Iar sărăcia, greutățile, se zăresc în fund de plasă!
Eh, destul au plâns cerurile și-a aburit pământul!
Că-n suflet se duc luptele cu vitejii călări,
De tremură ursita, de se-nfioară mortul
La cum pășim bățoși, pe-ntunecatele cărări!
001.320
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tinca Mihai-Paul
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Tinca Mihai-Paul. “Riduri ce nu se rad.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tinca-mihai-paul/poezie/14159518/riduri-ce-nu-se-radComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.