Poezie
Indignare
1 min lectură·
Mediu
Indignare
Pe care deal trag clopotele astă seară
De sună toate văile de rup?
Și fuge iarna, vine primavara
Rupem din ea calup după calup...
Se răstignesc papucii de șireturi
Vin vânturi cu miresme sau duhori
Și-n visteria dulcilor momenturi
Nu mai avem nici dragoste, nici flori!
Ce mușcă răsăritul mai de coadă
Îngurgitează-apusul mai apoi!
De nimeni n-o să ne mai creadă
Și vom muri, cu lacrimi, în gunoi!
Strămoșii noștri ne privesc ursita
Se roagă cerurile pentru noi
Iar noi, nu cernem nimic cu sita
Ne afundăm, temeinic, în gunoi!
Azi datoria e un fel de opțiune
Nu-i o virtute, un "to do most"
Tragem cu tunul de apă-n națiune
Spălând mizeria în post...
Femeile s-au dus peste hotare
Copiii au rămas, cu vreun bunic
Ne slugăresc străinii cu ardoare
La cârmă, se bea cafeaua la ibric...
Și pute tot sistemul, o omletă
Ce câinii o miros, se-ntorc și pleacă!
Iar societatea pro analfabetă
A devenit slugă, proastă și săracă!
001.412
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tinca Mihai-Paul
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Tinca Mihai-Paul. “Indignare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tinca-mihai-paul/poezie/14151512/indignareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.