Poezie

Gând către lume

1 min lectură·29 aprilie 2008

Mediu

Gând către lume

Cu mintea mult prea colorată,

Minunile nu mai apar...

Iar, lumea cândva mult adorată,

Mă tot umple cu amar...

Nu vreau să mai ascult nimic...

Iubesc doar ceea ce nu cunosc,

Și vreau dacă se poate-un pic

De înțelepciune, și la nas, mosc.

Sunt victima unei vieți pe Pământ.

Și asta, mă lasă să gândesc.

Și vin așa grămadă, gând după gând,

Un gând cel puțin, unu-i omenesc.

Transpir ca un porc câteodată,

Nimic nu mai cunosc în adevăr...

Și mi-e mie milă de lumea încordată

În care oameni se nasc, iar apoi pier.

Azi, mai mult ca niciodată vreau

Să schimb din cele rele, câteva...

Din adâncurile mele ca să dau

Un gând de bine, un ajutor ceva...

Of, ce viață, ce lume stricată...

De ce nu schimbăm ceva la ea,

Acum cât mai avem o lume lată?

Și acum, cât o mai putem avea...

001.498

Tinca Mihai-Paul. “Gând către lume.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tinca-mihai-paul/poezie/1780724/gand-catre-lume

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.