Poezie

Femeia

1 min lectură·12 septembrie 2010

Mediu

Femeia

Prefer să mă simt singur de multe ori,

Dar vreau să-i simt mireasma-i de floare

Deși am mirosit multe, și chiar adeseori...

Femeia e femeie, chiar dacă tu mori...

Nu pot sa îmi imaginez de ce sunt așa de slab

De ce privesc ca un nebun, fără viață...

Răspunsul e unul singur, și e scârbit și sclav...

Nu poți face nod: fără măcar o ață...

Femeia, nebuna vieții mele ființă,

Există doar ca să nu fie

Și e pentru ca fără a ei existență

Nu e, simplu, deloc bine.

Doresc un miros de femeie, femeie nebună

Care să știe ce vreau mereu, și atunci

Când prin genele lungi, risipește haină

Orice speranță, te lasă fără blugi...

Și mai e o variantă, când vrea, și nu-i dai

Ea vine, și cu tehnici meschine,

Îți ia tot ce ți-a mai rămas din „vai” !

Și se-nchide-n tine...

Neterminata mea dilemă din simplul gând:

„-De ce avem femei pe lângă noi ? ”

Mă termină, și mă lovește-un rând:

Albinele, în semn de apărare se unesc în roi...

001.428

Tinca Mihai-Paul. “Femeia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tinca-mihai-paul/poezie/13953365/femeia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.