Poezie

Realitatea fără tine

1 min lectură·6 decembrie 2010

Mediu

Stăpân pe mersul meu în rampă

Tot urc uitându-mă doar sus

Nu simt nici măcar o mică crampă,

Te simt pe tine că te-ai dus...

Simplu, uitat la orizontală

Cerșesc norilor idei

Sau poate doar din plictiseală:

-De ce vrem noi mereu femei?

Femei, mâncare somn și soare

Plăceri, putere dragoste și trai

De parcă nu tot omul moare

Și parcă nu mai sunt locuri în rai!

E prost tot ce vine și nu ne-ntreabă

Așa, forțându-ne s-avem idei greșite

Aflându-ne uitați de mult în treabă

Trăind în noi stări grele și nebănuite!

Așa și dorul ăsta care vine

Mă rupe de lanțul corect

Zburând nebun la tine

Gândind la un zbor perfect!

Iar mai apoi când apari,

De mi se potolesc aripile

Când văd cum în pupici tresari

Gustând puternic clipele,

Realizez: mă simt în rai

Mă iau ispitele!

001.292

Tinca Mihai-Paul. “Realitatea fără tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tinca-mihai-paul/poezie/13963623/realitatea-fara-tine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.