Poezie
Poveste de iarna
1 min lectură·
Mediu
Poveste de iarnă
Era un el și-o ea demult
În gerul vesel plini de-uimire,
Căci clipele ce-au petrecut
Depășeau o simplă-nchipuire...
Pierduți total, cuvintele uitate,
Frig peste tot, îngheț turbat...
Peisaje incredibil de imaculate
Și totuși, la urmă ei s-au sărutat...
Dorința era-n ei ca soarele-n amiaz’
Rupeau clipele pocnind din deget...
Fiind aproape totmereu-n extaz
Trăind teribilele clipe fără preget...
Oh, câte s-ar fi spus atunci, pe loc,
Degeaba era frig și toate adunate...
Dar au ajuns acasă, lângă al ei bloc
Ea a rămas, el s-a dus mai departe...
Ce tragedii se-ntâmplă când iubim!
Preling clipele și-acum prin gânduri
Stropi proaspeți pe care-i simțim:
Oricât de greu ți-ar fi, tu să te bucuri...
001.558
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tinca Mihai-Paul
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Tinca Mihai-Paul. “Poveste de iarna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tinca-mihai-paul/poezie/13960888/poveste-de-iarnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.