Poezie

Totul

1 min lectură·9 noiembrie 2010

Mediu

Totul...

Apari în lumea asta gol: de tot...

Te aperi tu, dar și ceilalți, după puteri

Să fi bine, să crești mare: socot.

Iar toate astea, fără ca nimic să ceri!

Apoi, fiind în rând cu cei corupți deja

De minciuni, pofte și nimicuri

Începi ca ei a te purta...

Le vezi pe toate astea: adevăruri!

Mai trece puțin, te mai cioplești

Încep probleme, școală, teme

Poate te îmbolnăvești,

De toate este vreme!

Începi să ai idei doar ale tale

Judeci pe cei din jur cum crezi...

Iar adevărul ce nu-ți cade-n poale

Pur și simplu: nu-l mai vezi!

Privești totul prin ceea ce-ai văzut,

Crezi că așa e cel mai bine...

Nu prea cunoști acel cuvânt: neprevăzut

Ce se joacă-ades cu tine!

Trezit abia după căderi, realizezi

Frumos era s-o fi știut pe asta!

Ușor, ușor te adaptezi

Care-i deșteapta, care e proasta...

Nu poti fi sigur de nimic în lumea

Care gol te-a adoptat...

Poți însă fi sigur pe goliciunea

În care-ai fost sculptat!

Vei fi mulțumit vreodată?

Vei spune că ai trăit destul?

Vei repara total măcar o pată?

Vei fi mereu gol și credul...

001.417

Tinca Mihai-Paul. “Totul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tinca-mihai-paul/poezie/13960559/totul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.