Teodor Dume

am citit și remarcat textul de la strofa a doua. pentru mine, cel puțin , e o atingere sensibilă, liniară precum un fir întins.
interesant și de reținut această punctarea a iubirii definită într-un unic fel și concretizată în rândurile de mai jos.

"Dragul meu
n-am promis nimănui nimic
nici măcar ție

Am crezut că iubirea mea este pentru un singur om
așa cum amprentele tale ți se potrivesc numai ție "

mi-a plăcut, drept pentru care las
o stea

cu sinceritate,

petre ioan cretu,
mulțumesc pentru oprire și semn dar și pentru aprecieri.mă bucur că textul meu a plăcut

veronica pavel lerner,
onoare pentru mine semnul lăsat dar și luminița care va lumina calea întrebărilor despre ceea ce am fost sau suntem...

cu sinceritate,

eugen pohontu,
ca de fiecare dată știi să punctezi unde trebuie. da, ai dreptate. toate textele mele, (90%) au o tentă a vieții și în special cea a morții. acestea sunt întrebări fără răspunsuri. de fapt sunt căutări, pentru că vezi noi toți ne întrebăm, după o anumită vârstă, unde mergem după ce vom trece malul celălalt. textele mele sunt dure și neiertătoare datorită acestor căutări în care noi toți ne regăsim. spun asta pentru că cei trecuți de 50 de ani simt fiorul mesajului meu, iar cei care încă n-au ajuns în pragul acesta se clatină sau bâjbâiesc printre dinți ripostând unui astfel de texte.

mii de mulțumiri,

un gest pe care ni-l dăruiești nouă celor de dincoace de ocean.
observ că face o trimitere paralelă la cei de dincolo și la cei de dincoace.

apreciez mult.

"As spune că revenirile sunt de doua feluri: cele care ni se ofera din exterior, cum este cea a fenomenelor naturale și cele pe care le inițiem noi înșine."

frumos spus!

cu sinceritate,

felicitări tuturor!

un pluton de execuție al răului.

vom fi alături cu sufletul și gândul curat.

intrarea, deși directă din stradă, o deschidere cu mâinile în buzunare, pare sigură și plină de întrebări ale cotidianului din noi. spuneam într-un citat de-al meu "oamenii trebuie să caute răspunsurile despre lume în ei înșiși". și da, acest text confirmă întrebările, dar răspunsurile?
îmi place tenta întregului dar

pentru titlu și ultima strofă care merită punctată ca atare, alături de aprecieri las

o stea

felicitări, veronica!

pentru oprire în pagina mea și pentru semnul de lectură.
noi toți ar trebui din când în când să ne privim pe interior și evident constatarea ne va da de gândit

nu știu dacă a fi mamă e o combinație între mai multe părți. fiecare sistem își crează propriile reguli, dar să nu uităm că legătura dintre mamă și copil nu se crează ci se mulează prin contopirea sufletelor. scheletul tuturor dedesupturilor și alipiturilor este legătura de suflet. sigur că da, a fi mamă e doar instinct, zic eu. legătura de sânge e un timp nemăsurabil între mamă și copil. cât privește educarea și trasarea liniei în societate a copilului-adolescentului-tânărului și omului matur evident că cele elemente sugerate aici sunt viabile. și iată că motivația din titlu se confirmă.
observ aici o punctare bine făcută dar și o paralelă între două "lumi", cea bogată și cea săracă. indiferent de cauză, efectul este același.
nimeni, absolut nimeni, indiferent de sistem, nu poate interzice credința. nimeni, indiferent de sistem sau clasă nu-l poate interzice pe Dumnezeu, pentru că fiecare dintre noi (bogați sau săraci) îl avem sau nu pe Dumnezeu în noi.


iată cât de pătrunzător!;

"Nu știe nici să scrie, nici să citească, spune mama, e mai prost ca noaptea. Dar noaptea nu ucide, spune tata.”


aprecieri!

și bine ai venit pe poezie.ro!

pentru trecre și modul în care ați privit sensul cuvintelor. un unghi pe care îl apreciez.

așa este.

mă bucur pentru remarcă

cu sinceritate,

pentru aplecare asupra textului meu, pentru lectura de suflet și pentru luminița galbenă care îmi va lumina calea înspre amintirea bunicii.
de fapt mereu ne reîntoarcem în copilărie în locul din care nu vom pleca niciodată. e dureros pentru noi care am avut bunici și nu mai avem dar și pentru cei care nu au avut bunici și nici nu știu cum e pe acel tărâm al copilăriei.

mulțumiri de suflet,

e o scriitură aparte aici; curaj, maturitate și eleganță.
foarte îndrăsneață intrarea prin acel vers de rezistență "nu te pot iubi decât dacă știu că te pot ucide", vers caracteristic unei construcții durabile.
defapt pilonul de sprijin e întreagă primă strofă. dar și ccelălalt capăt ultim al acoladei rostuiește frumos acest întreg

aprecieri și

o stea

cu sinceritate,

pentru trecere și semn. sunt onorat de faptul că textul meu a lăsat o urmă pe sufletul tău.

cu sinceritate,

da, un titlu cu sensuri...
și da, o acoladă la capetele căruia găsesc un întreg deosebit, în opinia mea.

"întîi ispita
mirosul de carne fragedă
și iubire
apoi acțiunea
...
atît de simplu
respirație mîncare atingere copii
halat de baie și baia în sine
moartea se plimbă prin alt cartier
are necazurile ei
...
întîi ispita
apoi viața derutantă
zgomotul pașilor
ce se îdepărtează"

îmi place. stările le-ai rânduit în trepte; urci și cobori în același mod crescând și descărcând, împuținând câte puțin și iarăși urci efectul.

penultima strofă mi se pare o virgulă între primele și restul strofelor deosebite.

iată că instinctul poetic al autorului este benefic și constructiv. da, unul aparte care prevede și presimte. în acest mod autorul reușește să determine lucruri, stări și fapte. nu știu dacă putem vorbi despre un anumit
comportamentul mimetic sau despre abilitățile mimetice necesare lucrurilor și legăturilor cotidiene dar aceste elemente, totuși, dau șansa construirii raportului dintre autor și text.
de fapt structura sufletească a autorului, nu numai a celui prezentat aici, diferă de la caz la caz și de la text la text

da, stea
și sincere aprecieri!

sigur că da.
constat o scriitură parte a unei nemulțumiri venite din rândul unui, pare-se, specialist sau familiarizat cu definițiile care fac legătura diagnosticelor impuse sau nu de medici.
indignarea despre care vorbiți poate avea două laturi; una reală cu susținere prin argumente iar cealaltă văduvită de dovezi.
da, este înfiorător să constați lipsa de responsabilitate a acelora care sunt puși să vegheze la sănătatea noastră pentru care am plătit și încă plătim, dar tot atât de dureros este și faptul că unii (mai ales cei cu mulți bani) abuzează de unele facilități pe care ar trebui să le aibă orice cetățean al acetei țări.

apreciez curajul și onestitatea cu care detailați aceste fenomene dar apreciez și (pe text vorbind)modul în care punctați în scriitura de aici.
am citit și alte texte semnate de d-voastră și apreciez acest lucru

cu sinceritate,

eheee,
un final care-mi place mult

"fusese greu să urc treptele
în genunchi
dar ca un bun creștin ~
cum să le cobor doamne
tot la fel"

desigur că densitatea e în strofa de final.

aprecieri!

mi-a plăcut joncțiunea dintre stările cotidiene, cu o tentă aparte, dar și dintre cele care se pliază pe suflet.
e o scriitură aparte care tratează alte teme față de cele cu care eram obișnuit în textele autorului, teme bine etalate care, prin punctare, trasare și developarea secvențelor din cotidian, și nu numai, împlinesc lectura oricărui cititor.

de memorat pentru arhiva mea din gând:

"seara este același autocolant cu insomnie care nu dispare la zugrăvit

pe fereastră nu mă uit
în spatele perdelei este tot timpul chipul ei
nu al intersecției cum ar trebui"

mi-a mai plăcut în mod deosebit etalarea stărilor și partea în care autorul punctează printr-o linie, când întreruptă, când invizibilă,(dar în paralel), secvențele care la un momentdat converg. și aici fac referire la momentul primei părți a textului încheiat la "o altă poveste care nu este scrisă" și a celei de a doua parte, cea de final.

luminez cu o stea locul în care ar fi trebuit să fie intersecția

cu sinceritate,

place încă din titlu.
place mult prima parte dar și...

perfectul acesta atât de oltenesc

aprecieri!

da, un anotimp al primăverii care înviorează și vindecă răni dar și tristeți.
da, mi-a plăcut așezarea pe un schelet durabil al construcției

memorez pentru arhiva mea din gând:

"în secolul ciudat al consecințelor scadente să înțelegi
înseamnă mai degrabă să nu lași în urmă
cine-ți impune să fii liber te-ngrădește
cine te leagă îți oferă șansa evadării"

aprecieri!

iată porțiunea de suflet dintre autor și poezie care m-a hrănit și îndestulat în după această amiază:
"trei minute de verde mai am
mă împart între ploaie și bach
pornesc și despart în silabe
foșnetul pomilor goi"
și spun asta pentru că autorul a intrat pe un teren drag mie.
am citit acest text pe un alt site și nu am reușit să-mi încheg prea bine mesajul de mulțumire, dar citind și recitind aici pot să confirm că autorul a atins un nivel maxim al conștiinței propriei identități poetice.
acuratețea și sensibilitatea (privite dintr-un anumit unghi),conturează acel spațiu cu rezonanțe existențiale care se pliează pe sufletul meu de cititor.
elegant și plin de grație cuvântul împlinește. imaginile și îmbrăcămintea textului au un rol bine determinat în întărirea construcției poetice.

da, un întreg deosebit pe care-l luminez.

stea
și sincere aprecieri!

între iubire și mere acre e cineva...

da, titlul te duce înspre o altă parte a lucrurilor dar în momentul intrării în text, cu o deschidere foarte reușită, constați că o altă trasare a stărilor te duce într-un anumit punct "în care intri când vrei și ieși când ți se năzare

dincolo de orice
e prea multă eugeniareiter în eugeniareiter"
Ion Mureșan spunea " dacă aș putea trăi stările, nici n-aș mai scrie". da, parțial are dreptate , da, doar parțial pentru că stările se trăiesc în parte, individualizat.
în textul autorului de aici sunt momente și clipe de grație dintr-o stare care umple și identifică mesajul.
de fapt cele două universuri, al autorului și al poeziei converg, iar conexiunile sunt perfecte pentru a crea punți de legătură între suflet cititorului și starea poeziei.
da, adevărata poezie se naște din oameni și tocmai de aceea partea de identificare a lucrurilor e porțiunea dintre autor și cititor.
de remarcat este nu ceea ce a vrut să spună autorul ci ceea ce a reușit să-mi transmită mie ca cititor.
pentru întregul de aici dar în special pentru prima strofă las o stea
care va lumina calea spre "dragostea în care intri când vrei și ieși când ți se năzare!

da, stea

și sincere aprecieri!