apostrof-are

da, un titlu cu sensuri...
și da, o acoladă la capetele căruia găsesc un întreg deosebit, în opinia mea.

"întîi ispita
mirosul de carne fragedă
și iubire
apoi acțiunea
...
atît de simplu
respirație mîncare atingere copii
halat de baie și baia în sine
moartea se plimbă prin alt cartier
are necazurile ei
...
întîi ispita
apoi viața derutantă
zgomotul pașilor
ce se îdepărtează"

îmi place. stările le-ai rânduit în trepte; urci și cobori în același mod crescând și descărcând, împuținând câte puțin și iarăși urci efectul.

penultima strofă mi se pare o virgulă între primele și restul strofelor deosebite.

iată că instinctul poetic al autorului este benefic și constructiv. da, unul aparte care prevede și presimte. în acest mod autorul reușește să determine lucruri, stări și fapte. nu știu dacă putem vorbi despre un anumit
comportamentul mimetic sau despre abilitățile mimetice necesare lucrurilor și legăturilor cotidiene dar aceste elemente, totuși, dau șansa construirii raportului dintre autor și text.
de fapt structura sufletească a autorului, nu numai a celui prezentat aici, diferă de la caz la caz și de la text la text

da, stea
și sincere aprecieri!

iată o interesantă abordare a textului. Nu știu dacă e vorba de mimetism. Dar l-ați amintit aici. Chiar și instinctul poetic. Cred că vedeți aici o rampă spre altceva. Să fie de bine premoniția aceasta. Și vă mulțumesc pentru comentariu și evidențiere.