Poezie
sub teiul unui anonim
(carte:azil într-o cicatrice)
1 min lectură·
Mediu
sunt un anonim uitat pe o bancă de lemn
sub teiul de la marginea drumului
îmi număr clipele
nimănui nu-i pasă
teiul a înflorit de 56 de ori
în liniștea lui se ascunde o zbatere
una singură dintr-un anotimp în care
mama îmi citea din Tatăl nostru iar
Dumnezeu se juca mereu cu mine
nu mai știu unde e mama
a plecat într-o dimineață de primăvară
și nu s-a mai întors
poate a rătăcit drumul sau poate
nu știe că un băiețel o mai așteaptă
în locul în care
timpul topise mirosul de tei
ca pe o lumânare...
liniștea începe să urce pe mine ca iedera și
crește și crește răsucită înspre apus
îmi adâncesc fața între palme
și aștept...
poate la celălalt capăt al lumii e primăvară
023.109
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “sub teiul unui anonim.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14048481/sub-teiul-unui-anonimComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDpentru trecere și semn. sunt onorat de faptul că textul meu a lăsat o urmă pe sufletul tău.
cu sinceritate,
cu sinceritate,
0
Au nu suntem toti, cate-odata sau mai mereu, acel anonim uitat pe o banca de lemn? Linistea, in schimb, e o taina nu multora dezvaluita de clipele iederei.
Multumesc pentru clipa de introspectie.