Teodor Dume

alina florica,
sinceritatea cuvintelor tale completează micile lipsuri din poem. nu este un text slab. el poate fi întărit.
părerea mea este să revii asupra textului îmbunătățindu-l.
păstrează forma și mesajul primelor trei strofe și sunt sigur că vei reuși să-le aduci culoare, rostuind astfel întrgul.

cu sinceritate,
teodor dume,

lauzrențiu,
remarc un poem reușit,întreg rostuit atent care transmite.îmi plac imaginile folosite și discursul fără cusur.

plăcută intrarea în poem, evident și continuarea

\"ești așa departe încât
aș trage scoarța pământului spre mine ca pe un covor
l-aș tivi cu păsări și i-aș decupa o fereastră
undeva într-un ochi spart
un păianjen își face veacul înfometat
brațele lui bătrâne opintesc o scară\"

cu sinceritate,
teodor dume,

corina gina,
mulțumesc mult de prima ta trecere pe la mine. commul tău m-a bucurat. te mai aștept.

eugen,
copilul acela, iconar (doruleț), e al nostru, poetul de mâine care v-a marca trecerea noastră prin timp. mulțumesc, prietene de trecere și remarcă. ai mare dreptate în tot ceea ce spui.

cu prietenie,
teodor dume,

da, eugene
ai stârnit o idee faină folosind simboluri și aici mă refer la oglindă. domnul dan herciu a șlefuit forma și uite c-a ieșit un poem de toată frumusețea.
te felicit pentru modul în care ai conceput mesajul.

cu bucuria lecturii împlinite,
același, teodor dume,

da, un poem frumos,închegat și plin de sensibilitate.
îmi place intrarea și întreaga strofă dar remarc și un final bun, chiar deosebit

\"și-mi scrie
apăsat
numele
în tăcerile lemnului
(...)
undeva

greieri

rugându-se\"

încântat să citesc un text reușit

cu sinceritate,
teodor dume,

evident acestea sunt micropoeme de exepție și au valoare incontestabilă pentru autor și pentru toți acei care trăiesc starea în momentul receptării, desigur nu atât de adâncă ca cea a poetului. nu știu pe cine interesează forma și canoanele atâta vreme cât micropoemele de față transmit ceva și bucură inima cititorului. aici, autorul ar fi trbuit să le numească micropoeme în trei versuri sau să nu indice genul. cum prea bine remarca doruleț, oare cine dintre noi poate confirma un haiku autentic?. pentru mine contează ceea ce simt și atât. poate fi un haiku înstelat și catalogat cu premiul unu la un concurs mondial și fără nicio valoare în inima mea de cititor și tot atât de bine poate fi un micropoem de-al nostru care te mișcă atunci când îl citești.

părerea mea este că aici avem opt micropoeme care fiecare are valoarea lui. fiecare este scris într-o formă haiku și poate în mod întâmplător respectă sau nu unele reguli stabilite pentru genul respectiv.
important pentru mine este mesajul și el există. aceste micropoeme transmit chiar dacă s-a vrut a se scrie în gen haiku, ele sunt atent gândite și au la bază câteva imagini subtile care deschid sensuri.
se știe preabine că metaforele nu sunt acceptate în gen și tocmai de aceea eu nu pot concepe un mesaj gol, direct fără o îmbrăcăminte care să atragă sufletul cititorului. asta nu înseamnă că sunt împotriva genului, ci sunt împotriva lucrurilor impuse.

felicitări, valeria!

cu sinceritate,
teodor dume,

micropoemul trei, varianta lui doruleț, excepțional. iar cinciul respectă toate regulile genului haiku, chiar dacă nu suntem încă familiarizați întrutotul.

un poem plăcut
siguranță în discurs și un final deosebit.

\"prin ochi îmi ies metrouri pline cu oameni
mă întreb câți dintre ei
ar vrea să învețe să cânte la chitară\"

citit cu plăcere,
stimă și considerație,
teodor dume,

doruleț,
sunt foarte încântat de trecerea ta și de commul elaborat cu simț și responsabilitate matură. da, ai multă dreptate \"un suflet care scrie\", frumos spus.
referitor la cele două planuri, am reușit, zic eu, să privesc din două unghiuri diferite și uite cvala un moment dat ele se suprapun formând punctul acela prin care trecem cu toți.
mulțumesc, prietene pentru final
cu drag,
teo

andrei,
da, ai remarcat punctul de final descris și în răspunsul adresat lui doruleț.
așa este. tuturor ne e frică de ziua aceea, o zi în care plecările sunt îmbrăcate frumos. cred că e un adevăr trist și dureros.
mulțumesc pentru prezența ta în pagină și pentru modul în care reușești să fii mereu lângă mine.
cu multă prietenie,
teodor dume,

toate cele trei micropoeme picantate prin text au la bază observația din teren, obiectivă de altfel,care împlinește și dă senzația trăirii stărilor.
un text real

îmi place

\"grânele arse –
norii de ploaie pierduți
dincolo de șes\"

nu știu dacă acest haiku respectă în totalitate regulile genului, dar știu că este un micropoem reușit și plin de adevăr

cu sinceritate,
teodor dume,

angela,
mulțumesc pentru semn. mă bucur să te știu aproape de mine și textele mele.commul tău e generos. iarăși mulțu,iri. te mai aștept.
cu sinceritate, teodor dume

radune, prietene!
ți-am simțit lipsa. te citesc în tăcere și las și semn, uneori numai că am observat că nu prea revii la textele postate anterior. adică nu lași semn de răspuns. mă bucur mult când dialogăm. și prezențata e beneficăpentru mine.

da, radune, cine nu ar vrea să se reâîntoarcă în timp?
aș merge zi și noapte pe sensul de mers invers.

mulțam fain radune,

cu prietenie,
teo

da, un micropoem (haiku) reușit.
simplitate și eleganță în discurs,-o paralelă care împlinește.
mesaj și esență

cu sinceritate,
teodor dume,

domule george,
știind că poemele mele sunt citite de un bun cunoscător al poeziei și al literaturii, în general, mă simt nu numai onorat ci și obligat la o mai mare responsabilitate din partea mea atunci câd scriu și postez. nu am cuvinte pentru a vă răspunde ,dar promit că îți voi face lectura mult mai plăcută, ținând cont de sfaturile date.
mulțumesc mult de tot de trecere și semn.

stimă și considerație
teodor dume,

un gest care onorează

nu se pot comenta astfel de stări
mă simt mic, mic de tot închis
în mine ca o petală de liniște și tac...

\"te rog, mă iartă.. că pașii mei
nu au dovedit astăzi,
drumul până la tine.\"

cu sinceritate și multă prietenie,
teodor dume,

silvia,
remarc multă putere de redare a stărilor printr-un discurs coerent și bine sudat între strofe. liantul, de fapt, îl constituie formula aleasă pentru a împlini starea.
îmi plac multe imagini plasate cu tact

\"eu am un ochi cu pleoapa cusută,
în celălalt am închis pacea
să nu mă deschideți, \"

felicitări, sivia!
o să mai trec

cu sinceritate,
teodor dume,

ai picat tocmai bine, 3d. ai dat cu briciul în colo și în coace și uite c-ai scos un text frumos-esență din întregul meu.îmi place selecția făcută.
tu chiar nu ai vrea să pășim invers exact la 12? nu ți-ai dori să întorci timpul?
eu sigur că da. dar până atunci mă limitez și experimentez pe fiecare clipă. și chiar așvreasă știu cum o să plec...

cu prietenie, 3d. ești un adevărat ortac.
teodor dume,

ecaterina,
textul e plin de sensibilitate și e sincer, remarcă care întregește. nu știu câți dintre cititori ar putea comenta o stare trăită de un autor asumându-și momentul. eu, cel puțin, în calitate de cititor încrerc doar să trec și să surprind dintr-un unghi diferit de acel al autorului. poemul e plăcut cu întregul dar în mod deosebit m-au marcat versurile dinspre mijloc spre final

\"să ieși viu de după cireșul alb
să ies vie din partea opusă cireșului\"

și ar mai fi ceva, ecaterina.
eu nu aș face intrarea în poem cu \"și\".aș intra direct \"o să vină\". motivația mea e titlul care sugerează și evidențiază momentul.
apoi, finalul \"de bucurie\", mie nu-mi spune mare lucru. de ce nu lași plăcerea cititorului să-și aleagă unghiul din care vrea să privească? de ce-l obligi să înțeleagă partea aceea...
eu văd un poem serios și împlinit, conturând mesajul fără \"bucurie\"
e doar o părere de care nu trebuie să ții cont, dar te rog să recitești textul fără intrarea \"și\" și fără \"bucurie\" și sunt sigur că îmi vei da dreptate.
eliminâd \"bucurie\" deschizi sensuri, dai posibilitatea cititorului să-și aleagă și să trăiască momentul.
scuză-mă pentru intervenție.

cu sinceritate,
teodor dume,

liviu-ioan,
mulțumesc pentru trecere și selecția versurilor. ai prin foarte bine clipa de final și desigur că fiecare dintre noi am vrea să mai câștigăm o zi aici printre oameni. să ne citim sănătoși, prietene!

silvia,
e prima ta vizită în pagina mea, fapt ce mă bucură îndeosebi când obesrv că cineva o face în mod responsabil și atunci onoareaîmi aparține. ai selectat o părticică din text, dovadă că ți-a plăcut.
mulțumesc mult de trecere și semn. te mai aștept

cristina,
ești un oaspete onorabil. cred că treci pentru prima oară prin pagina mea. mă bucur mult. apreciez selecția făcută de tine, adică finalul care a fost remarcat și de domnul george pașa, ocazie cu care-i mulțumesc și aici.
da, cristina, toți am vrea să mai câștigăm o zi aici pe pământ, pentru că în orice lucru, sfârșitul pare cel mai important.
despre întrtbări? toți ne punem aceleași întrebări, cristina. oare de unde venim și unde mergem?
mulțumesc de semn. te mai aștept

mulțumiri, tuturor!

stimă și sinceritate,
teodor dume

ai dreptate. sigur că-mi plac esențele numai că nu întotdeauna sunt înțelese datorită ermetizării stărilor și atunci mesajul devine interpretativ sau de neînțeles pur și simplu.
de fapt, după cuzm și tu ai remarcat de multe ori, finalurile mele lasă loc de interpretare. uite stilul ecaterinei bargan în care a început să scrie se aseamănă cu cel tatonat de mine până acum în multe poeme.
, lăsând versul de final ca o concluzie, adică acel vers spune totul.
mulțumesc doruleț pentru modul tău de-a observa lucrurile și pentru că ești mereu lângă mine

cu drag,
teo

a se citi adrian
scuză-mă, adrian
graba. dau un miel

adriane,
pășesc cu drag în pagina ta, deși timpul nu-mi prea dă voie, și o fac cu plăcere pentru că te urmăresc de la postarea primului text. scrii din ce în ce mai bine și ai multe poeme bune nu numai acela remarcat de ecaterina. dar poate gustul ei diferă și sunt sigur de asta. mie îmi place și acest poem ca multe altele scrise de tine. începe să se vadă o maturitate scriitoricească accentuată, lucru foarte îmbucurător.
îmi place, andrei, și stilul format de repetare și construcție al versului.

\"pașii mei nu sunt ca ai tăi/pașii mei bătrâne se pierd
dar mereu îi găsesc îngropați în pământ
jumătate afară, jumătate goi\"

cu prietenie,
teodor dume,