Și poate

Aș renunța la ultimele două versuri. E doar o părere. În rest, frumoasă redare a trecerii. Și a speranței?

am renuntat la ele. ai dreptate. multumesc. e sensibil si plin de emotii pentru mine acest poem. poate cel mai.

versuri profunde , intense, reflectarea perfectă a dorinței de dragoste -
cînd te vei plimba singur pe strada mea
sperînd la o ciocnire întîmplătoare de priviri
dar nu ne vom întilni, stii, tu, Ecaterina, ca de cele mai multe ori poetii iubesc cu o intensitate inexprimabilă, de obicei neimpărtășită, sau chiar,indepartată de ei însăși din cauza vesnicilor căutări
in al doilea pasaj - speranța absolutizării iubiri după marea trecere, acolo unde sperăm cu toții că e mai liniște și e mai pace, acolo unde gindurile mor și sufletele libere așteaptă reîntilnirea
- de aici, bucuria

Nu îmi sună bine \"pentru cînd\" Este ori \"pentru care (vremea)\" ori simplu \"cînd\". Of, și chiar trebuie să ai morminte acolo? Mie îmi inspiră o jale clișeistică. E drept că versurile cu cireșii, frumoase, salvează cu greu impresia aceasta.

ecaterina, de ce ai scos din scenă bucuria
era un sfirsit asteptat și deductibil
oricum nu poti impaca pe toata lumea

Pentru toți va veni vremea aceasta,despre care tu ne-ai spus astăzi cu atâta sensibilitate, mai devreme sau mai târziu. E bine că există totuși speranță... Am citit-o cu emoție, așadar transmite.

silvia, mă onorează semnulețul tău. poetă fiind la așa vîrstă potrivită și fragedă totodată, oricui i s-ar părea straniu să nu fiu, să nu fiu îndrăgostită (mă rog, maximum de frumos), de asta scriu rar poezii de dragoste. mă bucur dacă aici a ieșit ceva și mulam de lectură ție.

luminița, am schimbat colo finalul, ai dreptate, firește. am modificat și faza cu mormintele, deși nu cred că sună mai optimist cimitirul luat de mînă cu sicriile. privește dincolo de cuvinte. deși am utilizat des în ultima vreme formularea asta explicativă, aveam nevoie de o poezie cu cimitir, plîns și cireși albi, adică înfloriți, dar și de singurătatea plimbărilor care sun, care există, pe care le-am trăit acum, mai devreme de fapt, vii fiind, știu numai plimbările mele. dar acum nu mai iubesc ca înainte și nici în minuni nu mai cred. poezia a făcut din mine ceva extraordinar, dar tot mă văd făcînd schițe și proiecte în viață, asta pe lîngă scris. poezioara ceea a ta, ultima, e foarte simpatică. o să revin într-o zi la ea, cu semn apreciativ, că merită, și poate...
p.s. vezi că textulețul ăsta își strigă dar chiar își strigă locul binemeritat temporar în pagină autor.

mulțam, care sunt.

știu că o să par ușor influențabilă și nu știu cum dar am inclus iar bucuria. să fie și bucurie în lacrimi. mulțam de revenire silvia.

Da, acuma sună bine. Nu era vorba de a renunța la bucurie. Dar forma în care erau redate versurile acelea, și suspensia, îngreuna puțin.

nu vrea nimenea să-i pună cruce poemului ăsta, că nici atîta atenție nu merită. eu una nu mă așteptasem să iasă așa sensibil, că nu sunt foarte emotivă, după cum am mai spus într-un poem despre moarte și \"să nu plîngă nimeni cînd toamna o să-mi sărute rușinos fruntea\". l-am scris după vizionarea unui film de dragoste din 2003, și nu m-am putut abține să nu-l postez încă. mulțam liviu de revenire aici.

Katy,
poemul nu este superficial, asa cum afirmi tu, el curge delicat si firesc in privirea cititorului, ajungand undeva la suflet.
intr-adevar, mie mi s-a parut o text sensibil de dragoste, chiar daca tu il cam neglijezi, binenteles, ai punctele tale de vedere, ca motivatie...
Un text cursiv, implinit si sentimental.
Dupa parerea mea, cred ca sfarsitul acela nu trebuia sters.
Cu stima,
Radun.

eu nu am spus ca e superficial. am spus ca e sensibil. si e mai bun in varianta aceasta cred. multumesc.

acum ti am descoperit comentariul. da, emotiv. multumesc si tie de oprire aici si rezonanta.


ec

am in fata ochilor un poem care imi face placerea de al reciti ori de cate ori trec prin pagina ta. acest semn il las ca un prim raspuns si cand timpul are sa fie darnic am sa iti mai scriu
cat despre poem as mai completa doar cu cateva mici versuri care mi-au placut in mod deosebit:\"sperînd la o ciocnire întîmplătoare de priviri/va veni o vreme/cînd ne vom plimba în același cimitir\".placut si sumbru.
ca o completare te felicit pentru sensibiliatea de care dai dovada si pentru atingerea unor subiecte delicate alese pe spranceana

cu prietenie, adrian hogiu

ecaterina,
textul e plin de sensibilitate și e sincer, remarcă care întregește. nu știu câți dintre cititori ar putea comenta o stare trăită de un autor asumându-și momentul. eu, cel puțin, în calitate de cititor încrerc doar să trec și să surprind dintr-un unghi diferit de acel al autorului. poemul e plăcut cu întregul dar în mod deosebit m-au marcat versurile dinspre mijloc spre final

\"să ieși viu de după cireșul alb
să ies vie din partea opusă cireșului\"

și ar mai fi ceva, ecaterina.
eu nu aș face intrarea în poem cu \"și\".aș intra direct \"o să vină\". motivația mea e titlul care sugerează și evidențiază momentul.
apoi, finalul \"de bucurie\", mie nu-mi spune mare lucru. de ce nu lași plăcerea cititorului să-și aleagă unghiul din care vrea să privească? de ce-l obligi să înțeleagă partea aceea...
eu văd un poem serios și împlinit, conturând mesajul fără \"bucurie\"
e doar o părere de care nu trebuie să ții cont, dar te rog să recitești textul fără intrarea \"și\" și fără \"bucurie\" și sunt sigur că îmi vei da dreptate.
eliminâd \"bucurie\" deschizi sensuri, dai posibilitatea cititorului să-și aleagă și să trăiască momentul.
scuză-mă pentru intervenție.

cu sinceritate,
teodor dume,

adrian, prietene, multam de semnuletul de aici. te stiam un sensibil. multam.

teodor, vad ca ai pierdut ceva timp scriind aici. numai pentru asta ar trebui sa aplic macar o schimbare. ar fi culmea sa scot bucuria a doua oara. daca ma apuca nebunia, poate o voi si face. deocamdata ma limitez la varianta fara si. sa fim fifty fifty. multam

ec