haiku

Nu acestea nu sunt haiku. Primul depășește limita de 17 silabe a unui haiku. Al doilea nu respectă canonul iar copilul nu își are rostul (mai mult e ca un micropoem). Al treilea, de asemenea nu e haiku, nu respectă canonul, are deja două verbe iar copilul din nou nu își are rostul. La al patrulea propria persoană nu are ce căuta, nu respectă canonul. Numărul 5 e mai ok, îmi place. Al șaselea nu e haiku, depășește numărul de silabe. Al șaptelea la fel ca la 6 și nu surprinde chiar un tablou haiku. Al optulea îmi place dar nu e haiku, la fel ca 6.

Dacă ar fi postate ca niște poeme scurte atunci merge, că sunt destul de simpatice, dar altfel nu. Probabil textul nu a fost verificat de editori de a ajuns publicat.

cu prietenie,
Marius

Cand am inceput sa scriu tristih-uri am fost impresionata de micropoemele tale
te urmaresc constant. Haiku-urile din dimineata asta mi-au adus unde de bucurie si nostalgie in suflet:
\"spanzurata-n cui
o cheie ruginita-
cine sa deschida?\"
e ca o invitatie de a simti, \"deschide\" poarta spre lumea minunata a haiku-ului.
Cu prietenie,
Tanta

nu se respecta regula haiku/ului japonez
e o poezioară care are farmec, parcă s-ar perinda imagim\'nile unei zile cu tot ce include ea: dimineață, amiază, seară - o zi de somn, o zi în care somnul este stăpinul

Care dintre noi stie cu adevărat ce este un haiku?

Primul mă duce cu gândul la Grigorescu și al său „Car cu boi” și pun mai bine „boii” decât „boi”, pentru o mai corectă înțelegere, o imagine mai sugestivă. Al doilea îmi aduce aminte de Vlaicu și pasărea lui
Al treilea l-aș fi scris, eliminând unul din verbe:

surâsuri în somn -
visând codrul de pâine
copilul orfan

Numărul 5 este un haiku clasic, așa cum îl știu toți. Următorul, sigur a fost o scăpare silaba în plus dar este un haiku ce respectă canoanele. La fel numărul 6:

pepene zemos
pe masa vecinilor -
înghițând în sec

luna sus pe cer –
totuși păpădiile
au chef de joacă

Poeme simple, elegante, imagini sugestive. O plăcere să le parcurgi.

Doru Emanuel

trebuie să fiu de acord cu Marius Surleac, în afară de 5 restul sunt tristihuri, sunt mai multe \'ieșiri\' din canoanele specifice, dar se pare că pentru editori nu contează, au ei alte măsuri...
zic, ca tristihuri sunt cum spunea Doruleț, elegante, imagini interesante, plăcute, dar nu haiku!
cu amiciție,
eugen

evident acestea sunt micropoeme de exepție și au valoare incontestabilă pentru autor și pentru toți acei care trăiesc starea în momentul receptării, desigur nu atât de adâncă ca cea a poetului. nu știu pe cine interesează forma și canoanele atâta vreme cât micropoemele de față transmit ceva și bucură inima cititorului. aici, autorul ar fi trbuit să le numească micropoeme în trei versuri sau să nu indice genul. cum prea bine remarca doruleț, oare cine dintre noi poate confirma un haiku autentic?. pentru mine contează ceea ce simt și atât. poate fi un haiku înstelat și catalogat cu premiul unu la un concurs mondial și fără nicio valoare în inima mea de cititor și tot atât de bine poate fi un micropoem de-al nostru care te mișcă atunci când îl citești.

părerea mea este că aici avem opt micropoeme care fiecare are valoarea lui. fiecare este scris într-o formă haiku și poate în mod întâmplător respectă sau nu unele reguli stabilite pentru genul respectiv.
important pentru mine este mesajul și el există. aceste micropoeme transmit chiar dacă s-a vrut a se scrie în gen haiku, ele sunt atent gândite și au la bază câteva imagini subtile care deschid sensuri.
se știe preabine că metaforele nu sunt acceptate în gen și tocmai de aceea eu nu pot concepe un mesaj gol, direct fără o îmbrăcăminte care să atragă sufletul cititorului. asta nu înseamnă că sunt împotriva genului, ci sunt împotriva lucrurilor impuse.

felicitări, valeria!

cu sinceritate,
teodor dume,

micropoemul trei, varianta lui doruleț, excepțional. iar cinciul respectă toate regulile genului haiku, chiar dacă nu suntem încă familiarizați întrutotul.

nu stiu cat au citit si in ce masura sunt pe muchia cartii in materie de poem haiku ceilalti colegi de mai sus, dar absolut toate poemele sunt haiku-uri. nu mai exemplific dar au exact ce le trebuie. nu conteaza ca s-a depasit o silaba sau doua. cine scrie haiku stie. mi-au placut in mod deosebit 1,5,6,7. colega noastra scrie haiku de ani buni si gaseste mereu imagini bune de asezat in versuri. nu incape indoiala ca este necesar sa citesti foarte multe haiku-uri ale autorilor japonezi de haiku ca sa poti percepe si apoi scrie propriile tale versuri. probabil ca unii colegi nu au aprofundat foarte mult si gasesc orice altceva in aceste versuri decat elemente de haiku. aici sunt elemente de haiku si chiar bine asezate in context. bia