Poezie
ca atunci când uiți cine ești II
nimic de spus
1 min lectură·
Mediu
din când în când mă ascund între mine și om
dinții de lapte mi-au căzut la șase anișori
dinții mei nu sunt ca ai tăi/dinții mei bătrâne se îngălbenesc
e ca atunci când afară e lună plină
iar în jurul tău nu e decât întuneric
nu am uitat de unde am plecat în căutarea omului
calc desculț prin ninsoare în mijlocul iernii
pașii mei nu sunt ca ai tăi/pașii mei bătrâne se pierd
dar mereu îi găsesc îngropați în pământ
jumătate afară, jumătate goi
întotdeauna ajută-l pe omul de lângă tine
să își descopere ființa
tăcerea mea nu e ca a ta/tăcerea mea bătrâne spune ceva
e ca atunci când îți auzi vocea
dar realizezi cu stupoare că de fapt tu faci playback
cele mai frumoase finaluri sunt cele în care binele învinge răul
dar cam în toate finalurile se întâmplă așa
finalul meu nu e ca al tău/finalul meu bătrâne nu-i terminat
întotdeauna mai rămâne ceva de scris
în tot acest timp în care mă pierd prin iarbă
în căutarea unui alt drum
în renașterea unui alt copil.
053.816
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Hogiu Adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 179
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Hogiu Adrian. “ca atunci când uiți cine ești II.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/hogiu-adrian/poezie/1798209/ca-atunci-cand-uiti-cine-esti-iiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
a se citi adrian
scuză-mă, adrian
graba. dau un miel
scuză-mă, adrian
graba. dau un miel
0
cum ar fi fost Adriane dacă ai fi vrut s-o iei de la capăt și unde ar fi acest capăt îți va spune doar poezie
o poezie superbă, în care poți veni liniștit, dar cu atatea semne de întrebare
o poezie ca un bătrin cuminte care a trăit o sută de ani pentru a renaște mai bun și mai înțelept
în tăcerile oamenilor se nasc ideile, din idei se naște poezia, din poezii ca aceasta se nasc poeții
cu sinceră apreciere
o poezie superbă, în care poți veni liniștit, dar cu atatea semne de întrebare
o poezie ca un bătrin cuminte care a trăit o sută de ani pentru a renaște mai bun și mai înțelept
în tăcerile oamenilor se nasc ideile, din idei se naște poezia, din poezii ca aceasta se nasc poeții
cu sinceră apreciere
0
greseala e mai putin importanta...eu iti multumesc de incurajari si las\' ca dau eu mielul si pe langa un pahar de vin(mai multe).....si eu te citesc teodor aproape in fiecare zi desi nu las semn...mie oarecum rusine sa zic asa....sau poate ca nu gasesc ceva potrivit...pix intins sa fie...
cu prietenie, adrian hogiu
cu prietenie, adrian hogiu
0
odata si inca odata si tot asa mereu silvia cea care ma citeste si nu pot decat sa ii multumesc....pe la tine am dat si eu mereu si am sa mai dau cu mult drag chiar daca nu las intotdeauna semn (sper ca nu-i bai)......bafta in scrierea cartilor...imi plac.....o sa mai revin...
cu prietenie, adrian hogiu
cu prietenie, adrian hogiu
0

pășesc cu drag în pagina ta, deși timpul nu-mi prea dă voie, și o fac cu plăcere pentru că te urmăresc de la postarea primului text. scrii din ce în ce mai bine și ai multe poeme bune nu numai acela remarcat de ecaterina. dar poate gustul ei diferă și sunt sigur de asta. mie îmi place și acest poem ca multe altele scrise de tine. începe să se vadă o maturitate scriitoricească accentuată, lucru foarte îmbucurător.
îmi place, andrei, și stilul format de repetare și construcție al versului.
\"pașii mei nu sunt ca ai tăi/pașii mei bătrâne se pierd
dar mereu îi găsesc îngropați în pământ
jumătate afară, jumătate goi\"
cu prietenie,
teodor dume,