straie
Cărări spre soare prin gândurile negre ale celor care își calcă în picioare trupurile pline de noroaie. Zâmbetul acesta fals l-am vazut aseară în timp ce țineam în palmă pașii celor care
HAHogiu Adrianuna sfântă
Plouă La fel de frumos ca în ziua în care ne-am cunoscut Dimineața la o cafea cu lapte Te-am invitat la o poveste în curtea bisericii În locul unde cafeaua are miros de tămâie Dar m-ai
HAHogiu Adriansperanță
Un fel de-a (s)pune, Puțin din lume și...visăm la lucrurile pentru care Zâmbim mereu!
HAHogiu Adriannostalgie
Aceste rânduri ce le scriu Sunt versuri pentru tine Din ziua când ne-am cunoscut ...și n-am știut de nimeni Afară plouă atât de frumos încât, dacă am sta unul lângă celălalt am crește din
HAHogiu Adrianmoștenire
Astăzi pentru câteva secunde, astăzi, Da astăzi Scrumul de țigară, al unei țigări încă nefumată și-a găsit sfârșitul Pe fila goală a ultimei cărți neterminată în paharul acesta făcut dintr-un
HAHogiu AdrianDoi împărțit la doi ori patru
A iubi e o povară A trăi e lucru mare... Spune-mi tu cum ai iubit Spune-mi tu cât ai trăit... Altă zi aceeași greață Alt război aceeași față Altă oră, alt minut Al cuvântului născut.
HAHogiu Adriandor de poezie
praful, v-ați întrebat vreodată cum se scrie când se așterne peste poezie cândva eram al nimănui, acuma sunt al Domnului cândva eram al Domnului, acuma sunt al nimănui punct am trecut ieri
HAHogiu Adrianomul
nu mi-am imaginat niciodată că omul poate fi el acea specie bipedă care crede ca maimuța este un animal pe cale de dispariție călătoresc adesea prin niște spații aproape pline cu
HAHogiu Adrianun altfel de poem
poemul acesta are o explozie a cuvintelor este un nou început într-o grămadă de viermi de hoit poemul acesta mi-a desfundat arterele inimii mi-am descoperit palmele și am atașat gândului
HAHogiu Adriancrampe intelectuale
ai renunțat de mult să mai calci pe piciorul încă nevindecat rănile suferite în cel de-al doilea război mondial sunt acum simple amintiri povestite de un băiat prins și el în propriul lui
HAHogiu Adrianculeg amintiri
închipuie-ți îmi amintesc și acuma cum treceau prin fața casei noastre călcând pământul pe care au muncit cândva două mâini acei oameni bolnavi cu mintea trează ochii mari, buzele umflate și
HAHogiu Adrian***
știi melodia asta o ascult de fiecare dată când îți simt aproape trupul fraged ca al unei căprioare în care glonțul își caută locul de veci nu înainta poezia asta am scris-o lângă trupul
HAHogiu Adrianminciună!?
două cuvinte se aștern pe o foaie pătată... un cuvânt de adio minciună sau doar o altă cuvântare!?
HAHogiu Adriandrumuri
mâinile ei pe lângă trupul gol caută un loc unde pământul s-a întâlnit cu dumnezeu o singură dată mi-am aprins țigara acolo unde vântul s-a întâlnit cu buzele tale îmi arăți că pereții
HAHogiu Adrianautopsie...
hainele de pe mine au însemnele diavolului sângele se scurge spre sânii tăi mai frumos ca orice răsărit mi-e trupul sfâșiat, carne, sânge, drumul pietruit, moarte subită viermii se adâncesc, din
HAHogiu Adrianpraf pe sticlă
aș fi vrut ca atunci când plouă să pot să întorc pământul cu susul în jos după care să îl pun la loc alb am reușit să înțeleg cum se face că omul năpârlește în fiecare săptămână de două ori
HAHogiu Adriancredință
în fiecare zi din mâinile Domnului picură sânge
HAHogiu Adrianvânt
suflet de copil prin mâinile Domnului trecut
HAHogiu Adrianmiros de după ploaie
și am încetat să mai alerg singur prin ploaie încă de când mi-au crescut pe trup noi rânduri de piele am trăit cu iluzia că mâine o să pot să te iubesc pentru ultima dată nu mai pot să trec
HAHogiu Adrian“picnic românesc cu iz franțuz\"
un francez între pereți mucegăiți o cameră goală pe un birou un stilou vechi asemenea unui soldat un soldat care a plecat în război fără stilou cu gândul că în mâinile lui va ține doar o armă cu
HAHogiu Adrian\"un simplu titlu\"
tu ești femeia-om ai gâtul înfășurat într-o basma îți cresc pe corp frumoasele femei în casa de alături pe masă o bucată de pâine mucegăită în sobă parcă același foc ardea doar când îmi aplec
HAHogiu AdrianAcasă
și poate să cânte și grâul și poate să sune în mintea ta omul ia-ți calul, nu sta, îi lung și greu drumul iubito, să-ți iei iar pe tine cojocul eu măine mă duc iar acasă pe același drum pe
HAHogiu Adriannoi
am vrut să cunosc mai de aproape omul cât timp am fost plecat am reușit de câteva zile plouă la noi în casă pe buzele ei sărate ninge e ca atunci când încerci să te sinucizi între oameni am
HAHogiu Adrianzăpadă
Scâncet de copil De sub noroiul Rânced
HAHogiu Adrian