Poezie
autopsie...
1 min lectură·
Mediu
hainele de pe mine au însemnele diavolului
sângele se scurge spre sânii tăi mai frumos ca orice răsărit
mi-e trupul sfâșiat, carne, sânge, drumul pietruit, moarte subită
viermii se adâncesc, din străfundul peșterilor se aude un strigăt de moarte
au trecut de atunci 6 zile timp în care mâinile mi-au fost legate cu sârmă ghimpată
corbii străpung cu ciocurile trupurile celor spânzurați pe marginea drumului
nu mai am nimic în afară de pulsul oamenilor
nu mai am nimic în afară de zâmbetul morților
sunt rece ca stânca aceasta care îmi stă în cale
eu nu sunt ca tine, eu sunt om
eu sunt omul care s-a rugat la dumnezeu
o singură dată.
012288
0
și nu se ocolesc
chiar dacă mai târziu
vor rămâne cicatrici