Haibun 1

La meteo azi a anunțat din nou caniculă, indicele de confort termic se pare că va depăși optzeci de unități. Luăm ceva de mâncare cu noi, ceva de băut, ne suim în mașină și plecăm spre Lepșa (am auzit că e frumos acolo, e munte, multă verdeață). Aici, totul e galben și lipsit de viață parcă. grânele arse – norii de ploaie pierduți dincolo de șes După mai bine de o oră ajungem prin Panciu, tragem pe nas aroma dulce de struguri, umplem pântecele cu fragă și ne continuăm drumul. Imediat după ce lăsasem în urmă viile așteptând parcă să fie culese, ne luaseră în primire satele din vale. Acestea ne însoțesc pe șoselele arse și înnegrite de fum. Am trecut de Vidra și ne îndreptăm spre Tulnici. Casele satelor sunt presărate de un aer de vechime, trecem pe lângă oameni cu sape sprijinindu-se de umăr, căruțe pline de fân opreau din planul vizual, pentru a ascunde parcă peisajul de dincolo de ele. cuiburi mari pe stâlpi – două berze hrănesc un pui înfometat Și iată că ajunserăm în Lepșa – un loc ca un cuib de univers, printre stâncile acoperite de conifere, râul Putna tăind munții în două, ca pe o inimă ruptă, păsările ciondănindu-se printre copacii mereu verzi. Printre copacii aproape de un drum de țară ... urme de oameni, corturi întinse ca niște ciuperci la poalele munților. printre brazi înalți pete de lumină curg – urme de soare Și iată, că după ce am cunoscut această parte frumoasă de Românie care ne-a hrănit sufletele cu bucurie, ne-am suit în mașină și am plecat din Lepșa, cu soarele acoperind acest colț de minuni, ascuns printre munți. Aproape de lăsarea serii am ajuns și noi acasă cu traistele pline de amintiri.