Teodor Dume
Verificat@teodor-dume
„Cel ce ocolește suferința moare încet pentru că nimeni și nimic nu poate înlocui atingerea (teodor dume)”
Teodor Dume,jurnalist, scriitor și poet român (n. 04 aprilie 1956, Luncasprie, Bihor): A urmat cursurile școlii generale din satul natal și Școala profesională "Înfrățirea" din Oradea. Este absolvent al Liceului "Înfrățirea" din Oradea, al Școlii Populare de Artă din Oradea (secția Regie-teatru, specialitatea Actorie) și al Academiei de Studii Social-Politice,…
de început mulțumesc pentru oprire și semn. mă bucură mult prezența ta care este una onorabilă iar semnul lăsat este benefic.
varianta ta este bună. am corectat acel pasaj și țin să-ți mulțumesc pentru acest gest.
nu oricine ar sugera o corecție pe text care să ajute.
toată stima și considerația mea
teodor dume,
Pe textul:
„inteligibilitatea din umbră" de Teodor Dume
tot mai rară trecerea ta, dar bucură.îmi place să te privesc cum umbli prin poemul meu. te mai aștept pentru că ești un oaspete drag
doamna maria,
un comm atent care mă face fericit și în același timp mult mai atent cu mine însumi.
da, esența lucrurilor se găsește în noi, numai în noi dar trebuie să știm cum să privim de acolo din adânc.
ai surprins mesajul care s-a născut din simplitatea cuvântului trăit și trecut prin mine.
evident că nu știu să scriu altfel, decât simplu, curat și simțit.
doamnelor, mulțumiri de suflet pentru popasul vostru lângă cuvântul meu simplu.
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„între două rugăciuni" de Teodor Dume
văd aici trei părți, dar ele de fapt sunt trei poeme.
primele două sunt reușite și nu prea știu ce caută în atelier.
îmi place cum strunești cuvântul și cum duci mesajul împlinindu-l prin simplitatea rostirii.
am citit toate poemele tale și m-am oprit la acesta sub care îți las semn.
nu descuraja . uite am tăria să spun că scrii bine.
rugămintea mea e să revii asupra textelor și să le mai treci prin sita gândirii.
puțin aerisite și gata.
cu prietenie,
teodor dume,
Pe textul:
„Timpuri noi, vremuri grele" de Oana Izbașa
De îmbunătățitnu ne-am auzit tare de mult. mă bucur să fiu oaspetele tău pentru o clipă.
un poem reușit chiar dacă accesul spre interiorul mesajului este \"condiționat\".
lăcomia și frumusețea sunt două necesități.
dincolo de toate acestea există \"posibilitatea tuturor evaluărilor\"
și evident o altă perspectivă.
plăcut finalul
\"iar el și-a construit un bordei cu resturile de frumusețe absolută
și i-a privit mulțumit
cum au plecat în timpuri și spații diferite
să-și astâmpere noua lăcomie\"
cu prietenie,
teodor dume,
Pe textul:
„pantagruelica necesitate a frumuseții. condiționarea spectacolului" de Plopeanu Petrache
da, \"meditație sau reflecții asupra existentei și a particularităților generate de trairea unei persoane\"
bine punctat,drăguța.mulțumesc de semn. te mai aștept
andrei,
da, straniu și apăsător e atunci când te afli ca o mejdie între a fi și a nu fi. hotărâre grea...
mulțumesc, prietene, pentru popas.
doruleț,
mă uimești de fiecare dată și stau să mă întreb: de unde atâta capacitate în gândirea ta?
mulțumesc pentru remarcă și aprecieri. ești bine venit oricând.
mulțumiri vouă prieteni,
același mereu,
teodor dume,
Pe textul:
„inteligibilitatea din umbră" de Teodor Dume
citesc târziu aceste gânduri izvorâte din sufletul tău pur, datorită unor defecțiuni tehnice ivite la net-ul meu.
nu pot să comentez, dar alături de felicitările pentru text și recomandare, las o lacrimă în care-mi spăl gândul îndreptat înspre cel care a fost vieru plecat dintre noi pentru o odihnă veșnică. el este acolo și ne pregătește locul nouă acelora care astăzi ne aducem aminte de el. dar oare de ce numai astăzi?
\"Da, judecata e dreaptă,
înțelegeți
scrisoarea aceasta în limba pămîntului
căruia trupul i l-am lăsat
amintire.\"
felicitări, LIM!
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„Scrisoare din ceruri" de Liviu-Ioan Muresan
Recomandatdomnule alberto,
mulțumesc de trecere și semn. mă tem că n-ați înțeles mesajul
da, o viață din viața unui om
este darul lui Dumnezeu
cel ascuns
în inima fiecăruia
katy,
mă bucur de trecere și semn.
am scăpat câteva greșeli. o să revin pe text.
după cum ai remarcat e o dedicație nedorită și e nu greu ci foarte greu ca cititorul să trăiască, să simtă starea și să o comenteze din unghiul celui suferind.
narcis,
mă bucur sincer că ți-ai rupt din rimp pentru a poposi pe la mune. mulțumesc mult de tot. te mai aștept
LIM,
mulțumesc pentru gândul tău curat
mulțumiri tuturor,
teodor dume,
Pe textul:
„Oare, Dumnezeu?" de Teodor Dume
angela,
mulțumesc pentru oprire și semn.te mai aștept.
doruleț,
ai concluzionat bine și mă bucur că ceea ce faci, faci atent gândit.
mulțumesc tuturor,
teodor dume,
Pe textul:
„duminica și moartea se șuvițează" de Teodor Dume
maria prochipiuc
scuze,
teo
Pe textul:
„duminica și moartea se șuvițează" de Teodor Dume
mulțumesc mult pentru aplecare asupra textului și pentru comentariul elaborat.
ai punctat bine:
\"Cititorul trebuie să accepte mai multe puncte de vedere, iar poemul nu trebuie judecat în sensul critic, ci mai ales prin felul lui de expunere, de cele mai multe ori prin simplitatea cuvintelor: acum mă grăbesc / să înghesui viața în mine / apoi o să adorm până dimineață / când o să ies din nou / printre oameni\"
da, am lăsat portițe deschise în calea cititorului care vrea să găsească adevăratul sens al cuvintelor nuanțate simplu. după trecerea acestora, posibil
peste câteva zile, voi reveni și voi descrie unghiul din care am privit întregul mesaj.
el se află aici doar în câteva rânduri.
și încă un mulțumesc pentru timpul alocat
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„duminica și moartea se șuvițează" de Teodor Dume
plăcută rostire a întregului de aici
da, \"oameni roți\"
frumoasă alcătuire
și un final eclipsant
\"să nu crezi în minuni
sunt destinate
celor
ca
re
se lasă în genunchi și verifică tăria apei de mare\"
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„mâine spre mare" de angela spinei
mi-a plăcut mult de tot esența pentru care
dau o stea de suflet
\"și drumul ca o roată
întoarcerea și locurile aceleași
doar noi alții\"
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„foi albe" de dan plesa
mulțumesc pentru popas. sunt bucuros să-ți aud foșnetul pașilor trecând pe lângă poarta cuvintelor mele.
cu prietenie,
teodor dume,
Pe textul:
„eclipsă 2" de Teodor Dume
uneori ne e frică mai tare de viață decât de moarte.
mulțumesc de oprire și semn
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„eclipsă 2" de Teodor Dume
mă bucur că te-a atras finalul. remarcile sunt elegant punctate.
doruleț,
da, finalul
mă bucură aplecarea ta peste cuvânt. te mai aștept
vouă prieteni, un gând bun și înțelept!
cu multă sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„eclipsă 2" de Teodor Dume
\"Ca de un puf luminos
se scutură brațele lungi
perdele
prin care privirile
înțeleg. \"
aspecte redate atent.
îmi place
cu prietenie,
teodor dume,
Pe textul:
„ În visare" de Liviu-Ioan Muresan
totul e natural: viața și moartea, cele două componente ale trupului fără de care n-am exista.
mulțumesc mult
cu prietenie,
teodor dume,
Pe textul:
„eclipsă 2" de Teodor Dume
am poposit la poarta cuvintelor tale și le-am ascultat vocea.
e una vindecătoare
chiar dacă am început să răsfoiesc (poate prea târziu)alfabetul tăcerilor interzise, încerc să asimilez tot ce se poate
tocmai de aceea iau cu mine finalul
\"pe trupul care s-a lăsat posedat de vise
la noapte
hai să-l rupem în bucăți
și să-l ascundem în partea de sus a lumii\"
citit cu plăcere,
teodor dume,
Pe textul:
„bucăți de viață în partea de sus a lumii" de carmen nicoara
aici trebuie să te oprești
să rămâi singur prin poem
să simți cuvântul
da, poemul acesta hrănește
mă bucur c-am fost oaspetele de seară și-am cinat
mulțumesc, maria, pentru hrana sufletească
\"vom rămîne îmbrățișați ca într-o prelungire a gândului
greu de exprimat\"
un poem bun care împlinește
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„Mi-am lepădat veșmintele în brațele nopții" de Maria Prochipiuc
ai conturat textul. și uite l-ai scăpat de la atelier. sigur că nu era de stat acolo, pentru că avea tot ceea ce trebuia unui poem . nu mă repet cu cele spuse în prima mea intervenție, dar mă retrag liniștit
felicitări!
teodor dume,
Pe textul:
„Pradă ochii și lacrimile" de Liviu-Ioan Muresan
