eclipsă 2

si ma bucura faptul ca va miscati usor printre cuvinte. Nu e la mina oricui, aici insa lejeritatea e la ea acasa. Si va devine caracteristica. Imi place \"undeva printre zile ploua\". E atit de natural. Parca ai privi cerul in acele momenta.
Deosebit, LIM.

fac acum o digresiune, care sper sa nu te supere; dupa ce citesc un poem care ma framanta, care ma aseaza in starea de a scrie, care imi da batai de inima eufemistic spus! imi cumpar o vodka si o privesc pana se goleste, acum sunt cu dansa( vorba moldoveanului) in fata! ma petrec prin cuvantul asezat cu sfintenie si truda batraneasca , un Don intunecat peste suflet: \"cerul crapă
într-un apus roșiatic\".... \"mi-e frică/ dar nu-mi pasă/ știu prea bine că/
peste urmele lăsate/ a trecut o viață...\"

O zi buna poete

Ȋn sfârșit o undă de acceptare în finalulu acestei poezii, acceptarea vieții așa cum este, cum ne-a dăruit-o Domnul și cum ne-ai construit-o noi înșiși. Cel mai important lucru e să reușești să sorbi din fiecare zi cu aceeași patimă.
Un final vibrant, face toată poezia.


Doruleț

imi place mult acest poem si ma poarta a spune că e un testament în care nu se lasa nimic, ci numai se povesteste senzația ultimeleor clipe de viață ,tocmai pentru a rămâne după ce treci în neființa si în care nu se simte regretul de a părăsi lumea căci percursul făcut in viata te-a facut a cunoaste aproape totul,deci trairea nu a fost monotonă sau in linie dreaptă ,se cunosc in fapt toate starile si trairile posibile.Si totusi frica exista,chiar daca curajul e demn de admiratie,e frica de necunoscutul care cuprinde finta dupa moarte

da, LIM,
totul e natural: viața și moartea, cele două componente ale trupului fără de care n-am exista.

mulțumesc mult
cu prietenie,
teodor dume,

mulțumesc, doru dorian
mă bucur că te-a atras finalul. remarcile sunt elegant punctate.

doruleț,
da, finalul
mă bucură aplecarea ta peste cuvânt. te mai aștept

vouă prieteni, un gând bun și înțelept!

cu multă sinceritate,
teodor dume,

da, frica de necunoscut.
uneori ne e frică mai tare de viață decât de moarte.

mulțumesc de oprire și semn

cu sinceritate,
teodor dume,

intr-adevar, nu trebuie sa ne fie frica de moarte, daca stam bine si ne gandim, moartea, nu e altceva decat o trecere, un portal al sufletului, care face trecerea spre o alta presupusa viata de dincolo. aici, eu îi dau dreptate poetului Dume, ,,ne este mai degraba frica de viata,\'\' de impedimente, de urcusurile si coborasurile ei.
Un poem meditativ, rostuit cu mult patos poetic. felicitari!

radune,
mulțumesc pentru popas. sunt bucuros să-ți aud foșnetul pașilor trecând pe lângă poarta cuvintelor mele.

cu prietenie,
teodor dume,