Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

și atât...

carte, lacrimi de pe altarul trupului

2 min lectură·
Mediu
printre diminețile mele
din care ies zilnic
cu pași programați
și printre puținele lucruri
pe care le mai am
sunt mulți prieteni
care-și storc transpirația
ca pe niște coșuri la pubertate
spunându-mi că mă iubesc
apoi se retrag într-un petic de viață
ca și cum ne-am împărți trupul
de fapt e un fel de trădare reținută
atunci mă apucă o haită de draci
încep să iradiez și împing totul
spre oamenii care mă urăsc...
reacția mea e nocivă dar
până ies din ea
nu fac mare caz
scuip înapoi
și atât...
fără să-mi fie frică
pășesc prin mine ca pe o alee
pe care timpul aleargă
sub formă de aburi
dimineața devreme
durează câteva clipe
în întunericul din jur
doar eu o oglindă spartă
din care lumea adună cioburi
și nu-i puțin lucru...
careva reazemă privirile
de coapsele mele și aruncă
cu pietre înăuntru
ce pot să fac...
îi țintesc ochii
ca să am
imaginea perfectă apoi
îmi ancorez limba de o liniște
și spun doar atât
mai du-te-n...
aerul cald dilată distanța dintre noi
mai arunc o privire
și atât...
ceea ce simt nu e nici măcar
ieșirea care duce înspre copilărie
o bucată din mine
rămâne cantonată pe os
în suflet mi se preling
culorile copilăriei
reacția crapă o lacrimă și
doar regretele duc într-acolo
ies din mine
ca dintr-un trup decupat
dintr-o fotografie
și aștept preventiv
atât...
0143646
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
230
Citire
2 min
Versuri
56
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “și atât....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/1834283/si-atat

Comentarii (14)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu
Teodor,
cat despre prieteni, important ca sunt... se vede si din text. e ok!
n.b. ies din mine
ca dintr-un trup decupat
dintr-o fotografie
și aștept preventiv

atât...
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume

domnule Pârvescu,
această trecere mă onorează și înseamnă mult pentru mine.
mulțumesc pentru tot și pentru acel pasaj ales.

stimă și considerație,
teodor dume,
0
teodor,

pastrez imaginile si cuvintele care implinesc discursul poetic

`durează câteva clipe

în întunericul din jur
doar eu o oglindă spartă
din care lumea adună cioburi
și nu-i puțin lucru...
careva reazemă privirile
de coapsele mele și aruncă
cu pietre înăuntru
ce pot să fac...
îi țintesc ochii
ca să am
imaginea perfectă apoi
îmi ancorez limba de o liniște
și spun doar atât`,

frumos si rotunjit textul, o `estetizare` bine articulata asa cum ai obisnuit lectorul, textul de mai sus mi se pare a fi cheia acestei poezii, cu imagini ce construiesc o lume, un sentiment sau poate doar un cucant din care se desprinde poeticul.

cu prietenie,

petru hamat
0
@virginia-popescuVPVirginia Popescu
\"și printre puținele lucruri
pe care le mai am
sunt mulți prieteni\"

Voită sau nu această reificare a prietenilor spune multe....
Așa că atunci când Teodor Dume le spune: \"mai du-te-n...\",
eu aș completa: \"lucrurile inutile\".
Sper să nu mă număr printre aceste lucruri...
Despre prieteni, câte nu s-ar putea spune, mai ales la nevoie...



0
@teodor-dumeTDTeodor Dume

petru hamat,
mă bucu că ai reținut ceva din întregul meu suspin...
mulțumesc pentru aprecieri.

virginia,
da, prietenii sunt uneori ca niște surogate
care ne ușurează sau nu trecerea prin viață.
mulțumesc de aplecarea ta asupra acestui text

și iar un mulțumesc,

același,
teodor dume,
0
@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
Această burzuluire spre prietenii superficiali oferă poetului prilejul unor versuri de excepție și în general a unui poem bun care trzește opinii, nu este rece. Iată, deci:\"fără să-mi fie frică
pășesc prin mine ca pe o alee
pe care timpul aleargă
sub formă de aburi
dimineața devreme

durează câteva clipe

în întunericul din jur
doar eu o oglindă spartă
din care lumea adună cioburi\" și
\"ce pot să fac...
îi țintesc ochii
ca să am
imaginea perfectă apoi
îmi ancorez limba de o liniște
și spun doar atât
mai du-te-n...

aerul cald dilată distanța dintre noi
mai arunc o privire

și atât...\"
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
domnule mihalache,
prezența dumneavoastră la mine în pagină mă onorează și bucură mult întărindu-mi convingerea că ceea ce fac nu-i chiar degeaba.

mulțumesc mult pentru aplecare asupra textului, pentru remarcă și buna intenție

stimă și considerație,
teodor dume,
0
niciodată, nimic din ce faceți nu este degeaba, o tensiune pe care o atenuezi, ca om, cu supape nevoite (!) de bun-simț,\"îmi ancorez limba de o liniște\" ,nu este abandon , ci doar o nouă optică asupra vieții, sfat bun pentru cei mai necopți din jurul Dumneavoastră,
cu toată stima,
Lumiere
0
@gherman-adrianGAGHERMAN ADRIAN
aici m-am impiedicat:
\"și spun doar atât
mai du-te-n...\"
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume

carmen-luminița,
bine punctat ca de fiecare dată
multe mulțumiri

adriane,
fii sincer...
nu ai rostit ...nerostitul niciodată?

mai bine așa decât o prelungire a originii...

mulțumesc de trecere și semn.

mulțumiri vouă tuturor

același,
teodor dume,
0
@danut-gradinaruDGDanut Gradinaru
Prietenul la nevoie se cunoaste!
Sunt prieteni diversi
ce nu stiu ce-i paste.

Dar cum fiecare are un inceput
in sfarsit va gasii o rima
0
@gherman-adrianGAGHERMAN ADRIAN
In poezie ca si in biserica... NU! :)

Cum sa nu injur in viata de zi cu zi? sunt om de rand nu sfant sau pseudo-sfant

O infranare a pornirilor:
\"Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap iti cade cerul\"
0
Un discurs care delimitează, arătându-ne partea rea, care a fost bună. Rutină, prietenie, trădare sunt câteva trepte, printre alte trepte, intermediare. Oglinda n-a mai suportat și acum este spartă. A venit timpul să vorbești ceva pe față și altceva în gând. Numai în tine însuți poți face reconstituirea. Gesturile frustrării, retragerea în sine, decantarea, concluzia sunt palpitațiile focului, care se stinge. Dar viața continuă. Însă nimic nu va mai fi ca înainte.
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
dănuț,
da, prietenul la nevoie se cunoaște
...și atât

adriane,
mulțumesc pentru revenire
de fapt,în poezie e ca și în biserică...
ce bine zici!
da, așa ar trebui să fie

multă prietenie,
același,
teodor dume,
0