Prevestire

Acel „un paianjen moare” mă deranjează, preferam să-mi imaginez singur cam ce s-ar putea întâmpla cu el, dar probabil ai vrut să subliniezi ideea de trecere dincolo. Totuși, cred că putea lipsi.
Deosebit: „o grămăjoară de nori proptesc cerul”.
Mult prea multa tristețe în poeziile tale. Eu m-aș bucura de restul zilelor, de fiecare clipă, oricât de puține. Mai sunt atât de multe lucruri pe care le poți face, atâtea bucurii de descoperit.

Cu prietenie,

Doruleț

Invocata \"bunica\"...de fapt privirea spre ambele sensuri ale vietii...
Accentul mesajului se pune pe final:
\"in rest nimic
decat locul pe care
stam cu arenda

sau orice alta temere\"
Intotdeauna, am ce culege din scrierile tale...

Cu simpatie,
Jo

doruleț,
îți mulțumesc pentru trecere și semn.
ai multă dreptate în tot ceea ce spui. dar nu uita că până la o anumită vârstă noi toți pomenim și scriem despre lucruri mărunte, dar vine o vreme când vârsta începe să supere, să pună întrebări la care omul din noi n-a găsit răspuns pentru că nu l-a preocupat.

după cum bine se știe niciun autor nu-ți explică textele pentru că nu e bine să miști cititorul din locul și unghiul din care privește.
și totuși pentru tine am să fac o excepție. îți voi explica legătura cu păianjenul, pentru că, așa după cum se vede din titlu, poemul se numește prevestire. unele animale ori insecte înnoadă semne și simboluri. deci apariția lor înseamnă ceva.

iată că în rândurile care urmează încerc să-ți răspund la întrebarea cu păianjenul

în textul meu am descris o stare reală trăită care de ceva vreme mă frământă rău. ai și observat că toate mesajele mele din textele postate duc într-acolo...

și de aceea toți până la vârsta de 50 de ani nu pot să înțeleagă îndeajuns această frământare...

fii atent, doruleț. pomeneam despre semne și simboluri

pânza de păianjen este un simbol și din punct de vedere al hermeneuticii, trimite la expansiunea impulsurilor inconștiente.
este centrul de intersectare al planului real cu cel fantastic. de fapt este un semn de trimitere. provine {firul de păianjen} din abisul intim. firele concentrice sunt legate de cifra șapte, de simbolul facerii.
deci semnifică legătura analogică dintre microcosmos și microcosmos.
se știe că omul trăiește într-un univers și la rândul lui el însuși este un microcosmos.( cred că n-ai citit poemul microunivers, omul , postat de mine pe acest site)
Mircea Eliade spune în studiul imagini și simboluri că orice fir este o evocare a labirintului, ansamblu metafizico-ritual care presupune ideea de dificultate, de MOARTE.

nu știu cât de mult am reușit să derulez din ideea semnelor și simbolurilor referitoare la păianjen, dar cred că da...

cam despre acest semn e vorba doruleț.
pentru a desfășura starea am folosit cuvântul păianjen, debarasându-mă de surplusul cuvintelor care ar fi explicat totul.

mulțumesc pentru răbdare și înțelegere,
cu prietenie,
teodor dume,

da, ioana,
rostuirea poemului e făcută prin cele două sensuri pe care le invoc eu mereu în scrierile mele.
păianjenul cât și pânza de păianjen, chiar și aici, reprezintă cele două sensuri, facerea și moartea.
m-am străduit să dau un răspuns plauzibil lui doruleț care nu prea vedea bine acel păianjen. numai că el, păianjenul, e esența cuvântului plecare ori mai bine zis preambulul...

e greu să explici o stare atunci când nu vibrează pentru orcine.
dar doruleț este atent și-mi place lucrul ăsta.

mulțumesc pentru unghiul din care ai privit întregul stărilor de aici

cu sinceritate,
teodor dume,

doruleț,
corect să citești
dintre microcosmos și macrocosmos...

scuze

Teodor, prietene, am citit corect. Mă deranja prezența cuvântului moarte, nu paianjen, n-am fost eu clar în comentariu, dar îți mulțumesc pentru explicații. Au prins bine. Să nu regreți.
Și-ți mai spun ceva. Da’ scriu în mail. Ok?

Doruleț

Sunt anumite stari pe care si eu le percep, dar aceste stari sunt destul de dificil de redat in cuvinte. Desigur,Teo, fac parte din segmentul nostru de varsta. Noi nu venim cu teorii proprii, dar am convingerea ca altii, pe marginea celor semnalate de noi, se pot implini pe acesta linie, incercand sa descifreze...
Cu simpatie,
Jo

doruleț,
mulțumesc pentru revenire și pentru faptul că nu te-a supărat explicația mea.
știu că te deranjează acel cuvânt-.
și mai știu că te bucuri atunci când găsești în textele mele umbre de bucurie.

ești prietenul meu și mă bucur că zace în tine acel fior al maturității depline

ioana,
mă bucură revenirea ta cu acele confirmări. poezia se naște din trăiri și invers...

mulțumesc, prieteni!

cu multă sinceritate,
teodor dume,

Teodor,
ai darul de a opri frumosul în loc și de a-i cere să-ți plătească taxă! Din ea (taxa) ne dai și nouă, bugetarilor în ale poeziei, ceva. Mulțumim! Imagini de o melancolie deosebită.
Cu multă prietenie
PP

domnule petrache,
mulțumiri de suflet pentru trecere și semn.
și încă un mulțumesc pentru cuvintele bogate

cu multă prietenie,
teodor dume,

Din punctul meu de vedere,poemul se inscrie in sfera pe care am numit-o transparenta(transparenta pe care o imaginez de mai multe feluri si care ma obsedeaza in poezie).Si cred asta pentru simplitatea cu care sunt aduse langa noi sensurile fundamentale ale existentei....inca de la inceput(probabil este si ideea indusa de titlu)avem senzatia ca linistea nu este decat un inceput.Undeva,in spate este o amenintare surda,iminenta, care,din cate am citit in raspunsul dumneavoastra,este reprezentata de paianjen sau de ,,orice alta temere\'\'.Cuvintele capata conotatii deosebite,nimic nu este ceea ce pare,sau tot ceea ce vedem este un semn care isi cere deslusirea.
O poezie care poate fi citita pe mai multe planuri:aparent claritatea expunerii(la nivelul formei ramane si este de admirat),apoi sensurile care o ,,proptesc\'\'.Frumoase imagini:)

sincer,
Diana Tugui

ps:m-am certat putin cu punctele de la sfarsit,eu le reprosam ca nu prea le sta bine lanaga o astfel de poezie,ele stiau de fapt intentia autorului care le-a asezat acolo cu o anumita intentie presupun si care nu poate renunta la ele:)

\'langa
\'o data ,,intentie\'\',de doua ori e deja prea mult,desi nu trebuie sa lipseasca:D

Dume inca un poem care nu ma lasa sa dorm! poate ca in versul:

\"o grămăjoară de nori proptesc cerul \"... propteste? suna mai bine. Un gand cald de pe insula si stele de lumina deasupra! martisorul doar maine tinere!

diana lorena,
sunt încântat să te văd pățind prin împărăția cuvântului meu care, de fapt,vi-l dărui cu drag vouă acelora care știți privi înlăuntrul lui.

îți mulțumesc pentru aprecieri dar și pentru modul în care ai privit sensul spuselor mele.
și ai dreptate.
e he...punctele de la sfârșit sunt gânduri nerostite, diana.
ele înseamnă mult.
poate că dacă dădeam drumul cuvintelor aș fi obosit trecătorii și uite m-am limitat la o spunere oarbă...

cu multe mulțumiri,
teodor dume,

doru dorian david,
mulțumesc pentru vizită și corectură.
mai am scăpări. am corectat și sună bine

o grămăjoară de nori proptește cerul

mulțumesc prietene,

același,
teodor dume,

Dume, pt. mine sunt probleme insignifiante! ma intereseaza poemul, vibratia, trairea, nervul... de fiecare data imi scapa te miri ce... nu-i bai! tot ce ai publicat in ultimul timp este poezie... o poezie traita cu toata fiinta! un gand bun.

mulțumesc prietene pentru alăturarea cuvântului tău. e un sprijin pentru mine.
mă bucur să te am aproape.
mi-ai fost de mare ajutor

același mereu,
teodor dume,