Nu imi scapa acest triptic, in care toamna isi scutura linistea atat de dens incat
nostalgia umple versul.... pregatirea de iniernare si speranta ca din semintele visand va sa vina o primavara rodnica, intinerindu-ne!
Un poem concis, sculptat în liniștea, în frumusețea toamnei, simbol al vârstei tale.
O singură greșeală, frunzele veștede le găsim, în mod obișnuit numai toamna. Poate, deși nu este prea grozav:
liniștea toamnei -
sub pătura de frunze
semințe visând
Să-ți dea Domnul o toamnă senină.
Cu drag,
Doruleț
P.S. Ține-mi pumni, am început testele naționale.
D.