Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

viața un adaos de rutină

carte; exil în durerile altora

1 min lectură·
Mediu
întunericul de sub tălpi
nu mai suportă neputința
pe care o plimb după mine
(deși îmi contorizează pașii
e partea care pleacă prima)
cu ultimele rămășițe
umple pământul -
singurul loc în care
mai trăiesc cei din mine
dorințele rupte din trup
deschid o altă fereastră
înghit cioburi de cer
profit de ocazie și plec și eu
cu ceva mai devreme
ca să-mi pot dovedi trecerea
însă nu-mi pasă
înăuntrul meu crește realitatea
0135.189
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
73
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “viața un adaos de rutină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/1810223/viata-un-adaos-de-rutina

Comentarii (13)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@djamal-mahmoudDMDjamal Mahmoud
apus de soare-
drumetu-si uita umbra
peste nisipuri.

cu stima
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
domnule mahmoud,
mulțumesc pentru acest haiku superb. ați reușit o redare perfectă a momentului doar în trei versuri reliefând ceea ce eu am spus-o în 19.
mulțumiri din suflet pentru tot. trecerea d-voastră e benefică

cu sinceritate,
teodor dume,
0
@doru-emanuel-iconarDIDoru Emanuel Iconar
“Profit de ocazie și plec și eu” cu câteva versuri. Pentru sensibilitatea spusului am ales:

întunericul de sub tălpi
nu mai suportă neputința
care o plimb după mine

cu ultimele rămășițe
umple pământul -
singurul loc în care
mai trăiesc cei din mine

Poem plin de o încărcătură simbolică deosebită. E plăcut să te citesc. Te-am urmărit chiar dacă nu am reușit să las semn.

Doruleț
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
Plec mai devreme sa-mi dovedesc mie. Interesant punct de vedere. Sa asisti la propria plecare.
LIM.
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
doruleț,
mulțumesc de oprire. ai selectat puținul din întreg, adică esența vorbelor.mesajul l-ai prins ca de obicei.
uite c-am dat ascultare gândului tău și-am simplificat.e mult mai totund acest întreg care l-am vrut mult mai deschis.
mulțam fain, prietene.

liviu-ioan,
sigur că da, prietene. toți asistăm la propria plecare numai că nu o putem confirma decât prim nașterea care va să vie. vezi finalul poemului care explică.
mulțumesc mult. te mai aștept

vouă acelora care ați asistat, mulțumiri!
teodor dume,
0
@doru-dorian-davidDDDoru Dorian David
Teodor, o sa incerc intr-o zi sa te inteleg deplin , sa traiesc prin tine, sunt multi care cred, dar nu pricep prea multe, cuvintele asezate cu sufletul sunt un mister, m-a intristat personajul care ne-a spus ca poemul se poate decarna, privirea superficiala ma doare imi vine sa injur total sa ma izbesc de mine, sa-mi torturez existenta... Ei in fond ceea ce traim este important... batrane nu uita ca balastul, cliseul, peronalizeaza un poet... este el cu toata existenta lui umila... esentele tin de sufletul universal care nu personalizeaza! m-am bucurat sa te citesc... si mi-ai induplecat respiratia, sufletul! Un gand bun
cu iubire poetul ispre un poet!
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
doru dorian,
da, ceea ce trăim este important. poezia este existența lui, a poetului.nimeni și nicicând nu poate trăi simultan aceeași stare.
și iată te voi cita din nou.
esențele țin de suflet

mulțumesc, prietene pentru cuvântul tău, -energizant pentru trăirea din mine

cu prietenie,
teodor dume,
0
@dan-v-olteanuDODan V. Olteanu
Mult zbucium interior în acest poem și un soi de autoexilare.
„întunericul de sub tălpi
nu mai suportă neputința
pe care o plimb după mine”

„dorințele rupte din trup
deschid o altă fereastră”

„însă nu-mi pasă
în mine crește realitatea”

Toate aceste versuri îmi spun câte ceva despre maturitatea emoțională a omului din spatele acestui poem. Cu respect,G. Floarea
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
da, george,
ai selectat ceea ce ține de suflet. mulțumesc mult de prima ta oprire la mine în pagină., te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,
0
@virginia-popescuVPVirginia Popescu
\"Din pământ ești și-n pământ te vei întoarce!\" - Un dureros REMEMBER

Este foarte adevărat, dar Dumnezeu a aprins în noi și acea
scânteie divină care ne strălucește în ochi, veghind în inimile și-n sufletele noastre.
Suntem făcuți din noroi și cioburi de stele.
Ne trage pământul în adâncurile lui, ne înalță visele, aspirațiile nobile spre stele.
Iar timpul crește în urma noastră, ne înghite mereu în propria umbră.....

Un poem al meditației despre viață și moarte, scris de un poet filosof.
0
@eugen-pohontuEPeugen pohontu
ÎNCÃ nu-mi pasă
DACÃ înlăuntrul meu crește realitatea
știi, Teo prietene, eu tot ușor optimist...

cu ultimele rămășițe
umple pământul -
singurul loc în care
mai trăiesc cei din mine

excelente versuri, definesc întregul, definesc poezia, definesc un poet!
felicitări
cu prietenie
eugen
0
@george-pasaGPGeorge Pașa
Textul e aceptabil, dar observ o greșeală frecventă în textele dumneavoastră: \"neputința care o plimb după mine\" (corect, neputința pe care o plimb după mine). Deoarece editorii nu prea au timp pentru cei din pagina principală, mi-am permis eu să intervin.
\"Cu scuze pentru deranj\" (vorba lui Liviu Nanu),
Pașa
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
virginia,
da, un poem al meditației despre viață și moarte
mulțumesc mult de oprire și semn

eugene,
mi-a fost dor de trecerea ta care lasă urme de prietenie.
mulțumesc

domnule george,
trecerea d-voastră onorează și încântă cuvântul. mă bucur mult de semn.da, mereu greșesc și trebuie să recunosc. am corectat.mulțumesc de oprire și corectură . vă aștept cu drag

trecătorilor prin pagina mea, bucurie, sănătate și multă liniște,
teodor dume,
0