igrasia de sub piele

Acea răutate se adună în toți. Dar nu toți o conștientizează. Îmi place adulmecarea timpului. E originală aici. Depărtarea de sine pare deziluzie. și din nou trecere.

da, liviu-ioan, ai intuit bine. e și o trecere la final numai că refuz, de data asta. și după cum știi, trecerile mă frământă rău.

cu prietenie,
teodor dume,

am incercat cateva comentarii insa au plecat pe apa Dambovitei. poete intotdeauna savurez scrierile tale... ai revenit in rostirea lui Dume, dens conturand firul epic darnicia adanca a cuvantului rostit sincer din suflet... Iau cu mine versuri
la care inca ma gandesc:

\"ca o naștere dimineața
împinge tristețea

dincoace e încă devreme

cu ochii înfășurați
pe liniște
încerc să adorm până
mă eliberez de ultimul vis\"

O zi mandra!

3d,
ți-am citit și primul comentariu...plecat, dar nu aveam posibilitatea unui răspuns pentru a nu intra la offtopic
uite că prietenul meu a revenit, fapt ce mă bucură tare de tot.
mulțumesc, prietene pentru selecția făcută și pentru modul în care știi să fii aproape de mine

cu prietenie,
teodor dume,

teodor,

am lecturat un poem frumos, o împletire de imagini, un construct poetic ce combină imagini și culori, stări și ne-stări, o frumusețe subtilă a limbajului,
o cromatică excesiv de insistentă prin acuratețea și frumusețea bine ordonată poetică a acestui poem dincolo și dincoace de stările pe care le-ai manifestat în momentul scrierii lui!

am lecturat ceva deosebit,
cu plăcerea nu celui de pe urmă cititor!

cu sinceră prietenie,

petru sebastian hamat

În noi se adună și binele și răul din oameni. Reținem doar binele, restul lăsăm să curgă afară din noi
precum sudoarea, cum bine spui:

„sudoarea
curge
toate curg
printre coaste”

Și fiecare dimineață ce se naște împinge tristețea spre ieri, spre uitare. Rămâne doar:

“mirosul de apă stătută
pe rănile dinăuntru”

Dar cum nu putem trăi “trăi înafara culorilor”

“aș putea inventa
o dimineață prin care să trec”

“cu ochii înfășurați
pe liniște”

încercând să ne trăim visele.
Așa am citit poemul tău.


Doruleț

da, daca te-ai intoarce si ai accepta sa-ti ostoiesti ranile, atunci sigur n-ai mai avea de ce sa urli, sa te chircesti de durere si sa blestemi.
turnand multa multa sare peste rani te vei bucura in suferinta de adevaratul chip al lumii, din spatele mastilor.
\"desigur aș putea inventa
o dimineață prin care să trec\"
un poem care pare o ingenunchere. insa stiu ca nu e.
cu prietenie,
andrei t

Trebuie sa se fi adunat multa rautate intr-un singur om.
Interesant poem, imi plac secventele \"de sub piele\", respirourile, amestecul sangelui cu al sudorii. Ceata parca creeaza o greutate in oase, un frig in carne. Placut!

Cu prietenie, Dia

petru sebastian,
mereu alături de textele mele. mulțumesc de comentariu .te mai aștept.

doruleț,
îmi face plăcere trecerea ta. ai elasborat un comm reușit. mulțumesc de trecere și modul în care ai intuit stările din poem.mult drag, doruleț, te mai aștept.

andrei,
sunt bucuros desemnul tău și analiza făcută.
da, desigur aș putea inventa o dimineață prin care să trec dar uite, andrei că nu plec. încăpățânarea din mine mă face să mai zăbovesc un pic.
mulțumesc, prietene pentru commm.

dia,
ai punctat bine starea. ai extras din esență
mulțumesc mult de tot pentru vizita ta care mă onorează. temai aștept.

mulțumiri tuturor și gânduri bune

cu prietenie,
teodor dume,