clipă indecentă

Trairea in doi, Noichian, poate! pune in balanta o viata!
Explicatia, ingusteaza precum un inel de logodna constrictor! De pilda, ii asezam inelul pe deget iubitei, urman zidirea, dependenta, acea criza intre
tolerant/toleranta si intoleranta, intre impacat/impacare si neimpacare:
Zici ca:

\"mă obosește atâta
intimitate decupată
din fericirea în doi
care de fapt
nu reprezintă mare lucru
sau aproape nimic
nici măcar o mângâiere
clandestină
sub ochiul semaforului

știu că orice gest
capătă sensuri efemere\"



Este firesc? Parerea poetului este irefutabila! A decupa prin poezie
franturi din fericirea in doi, este nesemnificativ ori cel putin obositoar! Verdictul este dat, este imbracat in haine dictatoriale!

Miezul poemului socotesc ca se deplaseaza spre centrul poeziei unde poetul naste releva, dualitatea falsa/ obiceiul nostru da a ne schimba imbracamintea pe acelasi trup, incercand oglinzi false! privindu-ne inlauntru in acest singur trup, care se pare ne este si mormnt!

\"plin de mine
o să mă uit în oglindă
dacă asta mai contează
apoi o să mă port peste tot
până când o să-mi schimb costumul...\"

restul e
un spațiu strâmt și mult timp


Acesta strofa extrem de reusita, inchide esenta intregului poem... ultimile versuri sunt dense, poarta in sine acel metafizic atat de necesar poezie mature!

O sa revin cu placere. DDD

pendulari pe distante de la tine pana la tine si, prin masurile potrivite pe tiparul tau, incercarea de a te recompune din propriile tale trairi, cu clipe asumate.
intr-o viata de om se aduna atatea bune si nebune..
apoi, oglinda, ca suprafata care reflecta, sta la baza unui simbolism extrem de bogat in ordinea cunoasterii.
omul se slujeste de Om ca de o oglinda...
oglinzile simbolizeaza posibilitatile pe care le are Esenta de a se determina singura, posibilitate pe care ea o detine in mod suveran in virtutea Infinitului ei, deci efortul tau de a te reconsidera in raport cu tine, si apoi cu insasi lumea, sunt laudabile.

Linea

interesant textul, parca scris in urma unei senzatii de sufocare. un text bun care necesita o atentie amanuntita.

doru dorian,
mă bucură prezența ta aici. ești un oaspete care pune câte-o cărămidă umană la construcția poemului. și îți mulțumesc.
mă surprinde ușurința cu care intri în gândul autorului.
ai remarcat fiecare stare și trecere prin mesaj feliind (decupând) imagini de referință care rostuiesc poemul. citatele extrase sunt meritorii și definesc ceea ce doream.
mulțumesc de oprire. te mai aștept.

cu prietenie,
teodor dume,

dana,
prezența ta în pagina mea este o surpriză plăcută și o mare onoare care îmi faci mie ca individ și evident, textului...
mulțumesc pentru răbdarea ta de a citi și lăsa un semn mult prea generos.
da, ai remarcat bine. sunt propriile mele trăiri...
cu convingerea că mă vei vizita virtual și cu altă ocazie, îți mulțumesc și îți spun o seară minunată alături de cei dragi

cu sinceritate,
teodor dume,

mulțumesc de citire și semn. așa este. uneori încercăm să răzbim și să trecem prin viață cu rost sau fără...

te mai aștept,
cu sinceritate,
teodor dume,

teodor, e o nemulțumire
din care se va naște ceva bun
nu acum
dar se va naște

lacrima aia stă mărturie.


cu prietenie,

Sunt aici câteva versuri sclipitoare, dar subminate de altele rupte de context. Ultimele două strofe ar putea anunța o voce poetică autentică. Mi se pare cam arbitrară, și nu numai aici, încadrarea la \"Texte filosofice\".

nicolae,
da, bine țintit.
mulțumesc mult. te mai aștept
cu prietenie,
teodor dume,

george,
onorat și încântat de trecere și semn.
mulțumesc pentru remarca; \"Ultimele două strofe ar putea anunța o voce poetică autentică.\"
sunt recunoscător pentru aceste vorbe de valoare pentru mine și textele mele.
ai mare dreptate. ultimele două strofe, după o recitire atentă, mi-am dat seama c-ar putea suda o poezie de sine

te mai aștept
stimă și considerație,
teodor dume,

--------------------------------------------------------------------------------