Fântâna din care bea Dumnezeu

dar e multa lipsă de logica în poem. pe de o prte fîntîna din carea bea Dumnezeu, ceva absolut, ca doar nu cred că Dumnezeu, absolutul, poate bea ceva futil, mai adaugi trupul firav și plîns, care dovedește că imperfecținea e la bază dar poate adăoa perfecțiunea, mai spui că vreau să fiu doar cel care sunt, lăsînd loc pentru interpretarea că ai putea fi și altfel decît ești, tu cel mărginit adăpînd nemărginirea. nu știu cum vrei să fii un nimic, dar cu pretenția să bea cineva din tine, sic!, tu ai scris asta, dar per ansamblu cred că poemul e ratat aproape complet.

Fântâna din care bea Dumnezeu
Tulburatoare viziunea in care Dumnezeu bea apa sufletului. Ceea ce ne spune ca apa suntem si-n apa ne vom intoarce din calatoria noastra in aceasta dimensiune.

Multumesc! Felicitari sincere, om frumos!

Un poem profund cu deschidere spre ezotericul neinteles de rationalul care ne ghideaza 99%din existenta noastra. O dovada in plus ca suntem mai mult decat minte...

mulțumesc amândurora!
textul este deschis interpretărilor pe care le veți elabora
După cum vedeți textul e ca și doi umeri care deși inseparabili clădesc un întreg benefic
Atât deocamndată, dar sigur câ nu e un text ratat cum spune primul comentator
Mulțumiri si vă invit la dezbateri pe text dar fără polemici
Dacă aveți de spus ceva constructiv faceți- o pe text

cu sinceritate!
t. dume

"uneori vreau să fiu doar cel care sunt" ----------- vreau să fiu doar cel care sunt

"peste cei care vin însetați și obosiți"------------ celor care vin însetați și obosiți

"sau poate aș putea fi"----------------- aș putea fi

"pe lacrima căzută pe fundul fântânii"---------- pe zidul căzut pe fundul fântânii (fântâna este zidită din lacrimi)

"și va da apă curând"----------- îți va potoli setea curând

"să nu mă faci Doamne
să obosesc în zadar
ori
lasă-mă să fiu cel care sunt..." la partea aceasta din final aș renunța, pare o rugă în contradicție cu ideea poemului
care arată altfel de dorințe (ori fântână, ori șarpe... în final vrea să fie așa cum este, arată o nehotărâre)

oricum ar suna mai bine (cred)
ajută-mă Doamne
să nu obosesc în zadar


Citit cu plăcere!

Spor!

având în vedere primul vers (de care am uitat) finalul poate rămâne
ar accentua începutul

dacă nu citeam comentariile. Poemul de față e în aceeași manieră cu care domnul Dume ne-a obișnuit. Dar primul vers, ”uneori vreau să fiu doar cel care sunt”, e destul de logic. Adică de cele mai multe ori ar dori să se autodepășească. Citind cu atenție se poate parcurge logica poeziei. Aș renunța la ”poate”, poate.

TEGO
Stanica Ilie Viorel
Liviu Ioan Mureșan
pentru comentarii

Mulțumesc LIM
în mod deosebit pentru intervenție