în cea mai lungă zi

După \"cea mai lungă zi\" e cea mai scurtă noapte.
Și timpul mă surprinde în jocul de \"cuvinte\";
doar \"umbre\" ce suspină cu glasul stins de șoapte.
M-adoarme cântul serii ca pe-un copil cuminte.

\"și totuși nu sunt singur\"

Un poem plăcut ce lasă amprente.
Citit cu plăcere!
Doar cuvinte de bine!

dane,
mulțumesc de trecere și semn. ești binevenit orișicând.

același,
teodor dume,

În cea mai lungă zi \"durerea se înfășoară pe trup\" izolând singurătatea ca o fașă ... la exterior nu se văd semnele.

imagini pătrunzătoare aici, pline de sugestie -
\"zboruri fără aripi
înalță lacrimi spre cer\"
Cea mai lungă zi nu poate fi decât una a durerii, a ne-înălțării, a lacrimiilor scurse din ne-zbor... Îmi place cum ai împletit aici imagini olfactive , vizuale, auditive, modul de construcție a textului,
cu prietenie,
alex

mulțumesc mult de trecere și modul de interpretare. vă mai aștept.
cu sinceritate,
teodor dume,