poate ultima însemnare

e o scriere testamentală, în genul poetului neliniștit, atît de trecere cît și de rămînere. Lumea paralelă a veșniciei surîde firav, despărțirea de palpabil e doar liniște, așteptare. Promisiunea se zidește în sine. Frumos mesajul.
LIM.

\"golul
dintre mine și oameni
se rotunjește sub tălpi
ca un ghem și crește
și crește și crește...\" - tare reușită partea asta...
Intreg poemul poarta de fapt amprenta acelei poezii încărcate de taina aceasta a dumnezeirii. O poartă de trecere e poezia pentru teo. Nu una spre moarte, doamne ferește, ci una spre cunoaștere...
alex

mulțumesc pentru oprire și semn și îndeosebi pentru sinceritate

același,
teodor dume,

acel gol este neindoielnic... dar inca speram, nu-i asa?

\"rămâne de văzut dacă cineva
va întreba de unu-altul
câte ceva despre mine...

asadar...

\"cred că într-o bună zi
voi uita geamul deschis
ca oamenii să poată
privi înăuntru\"


o zi buna!

mulțumesc prietene
pentru trecere și semn.
da, cred că într-o bună zi
voi uita geamul deschis...

te mai aștept

același,
teodor dume,