Îngerul clandestin

crezând că soarele ascuns dincolo buza dealului se va juca cu mine astăzi am alergat înspre deal aș fi vrut să mă învețe un joc nou dar în timp ce urcam am văzut un înger alunecând din cer era alb și trist și părea că e tare bolnav și nu avea aripi așa cum îmi spunea mama seara înainte de culcare... de drag îl port cu mine și-i vorbesc deși între identitatea lui și a mea e mult spațiu aș fi vrut să-l îngrijesc până să-i văd aripile crescute din umăr deși părea interesat și fericit la culme de parcă ne-am fi cunoscut și ne-am fi jucat de-o viață printre lucruri uitate mă privea întrebător trecea prin mine hipnotic... în tentativa de a merge împreună a intervenit mama cu un sărut cald mă bucur că era doar un vis... mi s-a umplut gura de cuvinte și lacrimi dar am tăcut... aș fi vrut să o întreb pe mama dacă în mine s-au întâmplat toate acestea și dacă îngerul acela va muri... *** adică întrebări întrebătoare despre lucrurile care n-au nici un nume sau despre o viață sfărâmată între degete ca o spaimă...