Jurnal
tată, e 4 aprilie
1 min lectură·
Mediu
azi îți vorbesc despre
o zi de primăvară
când
toți oamenii se împlinesc
ghioceii sunt mult mai ieftini
decât în anul în care ai plecat
mama și-a înghițit ultima lacrimă
spunând că
te-a visat în livada
din spatele casei
dormeai sub prunul
pe care l-ai plantat
la nașterea mea
ai zis că
4 aprilie este ziua care
dă sens existenței tale și că
Dumnezeu te-a binecuvântat
nu știu cât de sincer
a fost cu tine
pentru că
ți-a rupt din trunchi
ce să-ți mai spun...
fotografia de pe noptiera
din camera de oaspeți
am înrămat-o în lacrimi și
va curge mereu înspre suflet
deasupra fântânii
veghează soarele
are mult prea mult
sânge în priviri
și pare trist și flămând
să mai știi că
în patul tău de două persoane
nu mai doarme nimeni
fără tine nu mai suntem noi
toate lucrurile sunt mici
întâmplător sau nu
Dumnezeu privește și tace
acum eu sunt cel care trudește
prin casă
liniștea înspăimântă
din când în când
mă urc în pod și privesc poarta
printre crăpăturile țiglei
dar să știi că
am lăsat-o întredeschisă
pentru ziua în care o să vii
să-mi spui
La mulți ani!
078.853
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 193
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “tată, e 4 aprilie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/jurnal/14123389/tata-e-4-aprilieComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPDistincție acordată
Scrisorile și Poeziile din Săptămâna Patimilor au în ele lacrimi, sânge,
Psalmi și Rugăciune. Daruri și Amintiri. Adevăruri curate, trăite și
retrăite.
"mama și-a înghițit ultima lacrimă
spunând că
te-a visat în livada
din spatele casei
dormeai sub prunul
pe care l-ai plantat
la nașterea mea"
"fără tine nu mai suntem noi"
"din când în când
mă urc în pod și privesc poarta"
Coincidențe de 4 aprilie. Camelia mi-a scris azi:
“Îți plac poveștile. Ce-ți trimit este mai mult decât povestea vieții și a morții. Era în 1944 pe 4 aprilie, liceenii de la Mănăstirea Dealul, se îndreptau spre casă de Sărbătoarea Paștelui. Printre ei era și tata. În acei ani Liceul se mutase la Predeal, așa că primul tren a fost Predeal-Gara de Nord, apoi a urmat Gara de Nord-Craiova… Restul se vede aici:
http://www.poezie.ro/index.php/essay/175163/4_aprilie_1944”
Vin cu Zăpada Mieilor? Mai potivită-mi este acum Ninsoarea Mieilor.
https://www.youtube.com/watch?v=jqKjWWAeoRc
Ninge-n livada darurilor
cu flori de cais
ca-n vis
cu aduceri aminte
și cu Cântări Pascale
Vorba aceea: Scrisorie și Poeziile din Săptămâna Patimilor au în ele Calea, Adevărul și Viața.
Psalmi și Rugăciune. Daruri și Amintiri. Adevăruri curate, trăite și
retrăite.
"mama și-a înghițit ultima lacrimă
spunând că
te-a visat în livada
din spatele casei
dormeai sub prunul
pe care l-ai plantat
la nașterea mea"
"fără tine nu mai suntem noi"
"din când în când
mă urc în pod și privesc poarta"
Coincidențe de 4 aprilie. Camelia mi-a scris azi:
“Îți plac poveștile. Ce-ți trimit este mai mult decât povestea vieții și a morții. Era în 1944 pe 4 aprilie, liceenii de la Mănăstirea Dealul, se îndreptau spre casă de Sărbătoarea Paștelui. Printre ei era și tata. În acei ani Liceul se mutase la Predeal, așa că primul tren a fost Predeal-Gara de Nord, apoi a urmat Gara de Nord-Craiova… Restul se vede aici:
http://www.poezie.ro/index.php/essay/175163/4_aprilie_1944”
Vin cu Zăpada Mieilor? Mai potivită-mi este acum Ninsoarea Mieilor.
https://www.youtube.com/watch?v=jqKjWWAeoRc
Ninge-n livada darurilor
cu flori de cais
ca-n vis
cu aduceri aminte
și cu Cântări Pascale
Vorba aceea: Scrisorie și Poeziile din Săptămâna Patimilor au în ele Calea, Adevărul și Viața.
0
RR„Nu mai suntem noi’’ când ne depărtăm de matricea, sinele și imanența noastre și suntem autentici și genuini când activitățile însoțesc vocația de orice natură.
„Toate lucrurile mici’’ sunt pe măsura celor cu care rezonează și în care se integrează, iar toate lucrurile mari își poartă grandiosul și magnificența în firile modelate de maxim.
„Toate lucrurile mici’’ sunt pe măsura celor cu care rezonează și în care se integrează, iar toate lucrurile mari își poartă grandiosul și magnificența în firile modelate de maxim.
0
OADistincție acordată
cred că legăturile cu cei dragi, care trăiesc într-o lume paralelă cu a noastră și pe care o numim veșnică, nu se rup niciodată, iar subconștientul lucrează permanent, fără să realizăm.
se simte aici această conexiune între copilul la care te-ai întors, părintele care ești și tatăl de Acolo din lumea binecuvântată.
Dumnezeu privește și tace!
La Mulți Ani, Teodor Dume!
se simte aici această conexiune între copilul la care te-ai întors, părintele care ești și tatăl de Acolo din lumea binecuvântată.
Dumnezeu privește și tace!
La Mulți Ani, Teodor Dume!
0
TDdin cauza emoțiilor vrând nevrând am scăpat și eu o lacrimă în semn de mulțumire vouă tuturor colegilor care mi-ați fost oaspeți în pagină cu ocazia zilei mele de naștere. deschizând site-ul mi-am zis:iată că nu sunt singur la cei 62 de ani pe care azi îi împlinesc. da, sunt de peste 10 ani aici pe poezie ro. și mai știu că mereu mi-ați fost alături. mulțumirile mele poate că nu ajung dar sinceritatea cu care vă transmit mulțumirile îmi este martoră a tot ceea ce fac.
și să știți că aici mă simt ACASÃ!
Alexandra Alb Tătar,
da, e o declarație de suferință și iubire, cum bine zici.mi-am iubit părinții și iată că la rândul meu am devenit părinte și-mi este foarte greu când mă uit înspre copilărie. îți mulțumesc frumos.
Ioan - Mircea Popovici,
onorat de trecere dar și de luminița care îmi va lumina amintirea tatălui meu.
și da "Scrisorie și Poeziile din Săptămâna Patimilor au în ele Calea, Adevărul și Viața."
multă stimă și recunoștință
Răzvan Rachieriu,
nu pot decât să repet Nu mai suntem noi "când ne depărtăm de matricea, sinele și imanența noastre și suntem autentici și genuini când activitățile însoțesc vocația de orice natură."
multă stimă și mulțumiri,
Ottilia Ardeleanu,
mereu ai fost alături de mine dar și de frumusețea cuvântului. nu pot decât să-ți mulțumesc pentru tot.Oamenii mari și buni știu să tacă și să simtă fiecare stare lăuntrică, dar și tot ceea ce-i în jurul lor.
mii de mulțumiri!
tuturor acelora care m-ați vizitat, dar și acelora care ați stat și ați privit din umbră
mulțumiri de suflet.
cu sinceritate,
și să știți că aici mă simt ACASÃ!
Alexandra Alb Tătar,
da, e o declarație de suferință și iubire, cum bine zici.mi-am iubit părinții și iată că la rândul meu am devenit părinte și-mi este foarte greu când mă uit înspre copilărie. îți mulțumesc frumos.
Ioan - Mircea Popovici,
onorat de trecere dar și de luminița care îmi va lumina amintirea tatălui meu.
și da "Scrisorie și Poeziile din Săptămâna Patimilor au în ele Calea, Adevărul și Viața."
multă stimă și recunoștință
Răzvan Rachieriu,
nu pot decât să repet Nu mai suntem noi "când ne depărtăm de matricea, sinele și imanența noastre și suntem autentici și genuini când activitățile însoțesc vocația de orice natură."
multă stimă și mulțumiri,
Ottilia Ardeleanu,
mereu ai fost alături de mine dar și de frumusețea cuvântului. nu pot decât să-ți mulțumesc pentru tot.Oamenii mari și buni știu să tacă și să simtă fiecare stare lăuntrică, dar și tot ceea ce-i în jurul lor.
mii de mulțumiri!
tuturor acelora care m-ați vizitat, dar și acelora care ați stat și ați privit din umbră
mulțumiri de suflet.
cu sinceritate,
0
GIToți trecem prin astfel de stări, dar nu toți le știm exprima la fel. La mulți ani!
0
TDGârda Petru Ioan,
încântat de trecere și onorat.
mă bucur că și de această dată îmi sunteți alături.
stările descrise fac parte din noi. doar cei cu sufletul sensibil au tăria să le perceapă și să le sesizeze așa cum sunt ele.
cu sinceritate,
încântat de trecere și onorat.
mă bucur că și de această dată îmi sunteți alături.
stările descrise fac parte din noi. doar cei cu sufletul sensibil au tăria să le perceapă și să le sesizeze așa cum sunt ele.
cu sinceritate,
0
O declarație de suferință și iubire ce năvălește din străfundul sufletului, vibrând dincolo de timpul relativ și spațiul perceptibil... mai că mi-au dat lacrimile, citindu-vă...
Luminez.
La mulți ani, Teodor Dume!