Taisia Mihaila Negru

Ți-am acceptat scuzele pentru primul off-topic, următoarele tale intervenții însă sunt deplasate.Ești binevenit pe pagina mea pentru a-mi spune părerea ta despre poeziile mele, aici nu am văzut nimic de genul acesta.În ceea ce privește opinia ta despre terțe persoane ar fi bine totuși să o lași în altă parte întrucât nu mă intereserază nici pe mine și probabil nici pe cei care au venit aici cu gânduri bune pentru Carmen.Nu era locul potrivit pentru dispute.

Intr-adevar este o poezie pe care cred ca nu ai fi putut sa o asterni decat toamna. Nu ma intreba de ce caci simti ca nostalgiile nu pot fi inchise.
Nu stiu de ce poemul tau mi- a adus aminte de mitul androginului, eterna cautare de reintregire a sufletelor pereche.
Poate pentru ca vad aici o privire nostalgica intoarsa prin oglinda timpul spre \"faradesoarta\" folosind \"faradecuvinte\"-le si \"faradegesturi\"-le.

De doua ori am citit pagina ta de jurnal si…
E ceva in poemul tau care doare pana in adancuri.
Poate ca e omenescul, un prea mult omenesc care sfasie dinspre exterior spre interior erodand marginile mundanului.
Eu am simtit prin toti porii personala ta si sunt convinsa ca se aude in toate spatiile asa ca…te felicit desi e o zi trista, pentru ce am lecturat aici.

Ela…îmi place să cred că sunt adepta teoriilor potrivit cărora, poezia este nu doar sau nu numai creatie ci , înainte de toate o forma de limbaj. Un limbaj a-rational care se sustrage in consecinta logicului. Spun asta pentru ca, noi nu ne cunoastem, nu comunicam in vreun fel dar cu toate acestea reusesti sa treci prin versuri dincolo de Supraeu pana spre cea de a treia instanta a personalitatii mele raspunzătoare de multe citite aici Asta ma sperie uneori :)Esti un fin observator.
Ai dreptate in privinta celor multi “de”,doar că în mintea mea fiecare e la locul potrivit. Las deocamdată așa.

Dana…iti multumesc pentru lectură însă nu prea pot sa îți răspund la intrebarea ta oarecum retorică, dat fiind că, dupa știința mea nu prea a existat o femeie a lui Balzac. Titlul are o dubla interpretare.

Carmen…frumoase cuvinte ai scris tu aici.Ai dreptate pe undeva în ceea ce spui doar că, in ce mă privește ca și femeie a lui Balzac sunt una ”norocoasă” si lipsită de astfel de interogații fiindu-mi aproape toate spatiile linistite. Mai e ceva dezordine din cand in cand intr-unul…dar e temporară 

Va multumesc tuturor.

Poem circular marcat de nostalgii si sentimente, sper sa nu gresesc, oarecum neimpartasite.sau poate impartasite intr-un mod trunchiat. daca ai sti ca stiinta are doar masca perfectiunii nu ai mai vrea sa fii “omniscient” si te-ai lasa purtat de anotimpuri ”de pântecul a o mie/de berze călătoare”.
Insa tu iubesti si iubirea este egoista si ambele cu putinta, doar ca in sfere diferite ale omenescului.Depinde de ce parte ne asezam.

Mi-a placut ce am citit aici.poate si pentru ca m-au \"atins anotimpuri\".

Nichita...\"sambata ravasita\" (mi-a plăcut cum ai numit-o :) )s-a întâmplat să împlinească unsprezece ani și să devină prea grea, oricât stoicism aș avea în mine.Nici nu știu pentru ce să-ți mulțumesc mai întâi: evident mă încântă steluța,dar și mai mult mă bucură gândul că simți poate cel mai bine ceea ce scriu eu.

Livia...mă bucur dacă am reușit să transmit \"ceva\" prin versurile ce inchid practic în ele niște frământări,neîmpliniri, până la urmă ...nefericiri. Mulțumesc.

Carmen...îți mulțumesc pentru delicatul mod de a-mi trimite \"cuvinte nespuse\" direct la suflet,chiar îmi era \"sete\" de ele.:)Acum ascult Buddha Bar și nu știu de ce un al șaselea simț îmi spune că ți-ar placea și ție.Poate vorbim mai mult pe ym.
Nichita...nu mă hotărăsc pentru ce să-ți mulțumesc mai întâi:pentru că reușești să mă \"citești\" mai bine decît mulți din proximitatea mea reală sau pentru cei mai frumoși cercei pe care i-am avut vreodată:)?! Nu mai contează ordinea atâta vreme cât mi se pare prea \"subțire\" eternul:mulțumesc.
Igor...Igor...tare te mai înșeli matale.Dacă o să dorești vreodată să iubești pentru a trece dincolo de finitudine, poate ai să înțelegi și cum se pot \"substitui\" simțurile.
Nu-mi place să mă explic,chiar versurile îmi sunt un văl, alegoric sau nu, aruncat peste existența mea și nici nu văd sensul atâta vreme cât alegoria este...o poveste tristă spusă frumos....Îți mulțumesc și ție și te mai aștept.

...oare e bine Carmen sa lăsam liberă tristețea curgând prin noi,peste noi,făcându-ne în final una cu ea?:)
\"ne rezervăm dreptul
la neputință
ca pe o răscumpărare de doruri\" și \"se face noapte din toate părțile\" frumos înveșmântate acestea vor fi versurile mele de noapte buna.
\"habar n-am
dacă mîine o voi lua de la capăt\" Carmen,o vei face pentru că e acea tristețe ereditară pe care o cunosc de departe.Mi-a plăcut.
Cu drag,
Taisia

|


\"

Sper să nu fie doar o întâmplare prezența ta în sfera gândurilor mele. Chiar și așa...e o întâmplare onorantă.
Îți mulțumesc și te mai aștept.
Cu drag,
Taisia

Îmi place când \"plouă cu gânduri\" și ca atare admir și cum îți curg ție cuvintele. Te felicit și aștept să te mai citesc .
Cu drag,
Taisia

E primul tău text pe care îl citesc și pot să spun că plec de aici cu dorința de a reveni.Nu stiu dacă din punct de vedere gnoseologic,am reușit să surprind arhitectura textului,așa cum ți-ai dori tu,dar știu că ai reușit să creezi cu slovele tale stări propice întrebărilor existențiale. Pentru asta îți mulțumesc și te felicit.
Cu admirație,
Taisia

Îndrăgesc de multă vreme versurile tale și n-am gândit că \"pașii poetului\" se vor opri, fie și pentru o clipă în colțul expus al sufletului meu.
Mă bucur ca ai avut ce aprecia în rânddurile mele și sunt convinsă că mai este mult până să... și până când... dar venite de la tine cuvintele de mai sus au un alt ecou în sufletul meu.
Îți mulțumesc și te mai aștept.
Cât despre cenaclu, multumesc de invitație și... la buna vedere.

...am citit poezia ta fără a mă uita la comentarii și mi-am spus: ce descântec interesant și plin de muzicalitate a așternut aici Carmen. Dar recitind, sper să nu mă înșel, spun că te-ai \"jucat\" aici cu un \"des-cîntec\", ocultându-te în spatele cuvintelor.în mod special mi-au plăcut:
\"să fie nefiind putea
dormind treziri în somn de veghe
departe de alăturea\"

Cu siguranta suntem cu totii imperfecti dar aceasta este conditia de fiintare a omului si tot de aici ne tragem sublimul existentei.Remarca ta imi spune ca nu esti straina de intelegerea unor \"detalii\" ale vietii, deloc vizibile doar la o privire superficiala

...iti multumesc pentru modul in care m-ai citit; poate ca sunt prea frumoase cuvintele tale pentru versurile mele, insa important pentru mine este faptul ca ai reusit si de data asta sa vezi dincolo de vizibil.
Ai dreptate in ceea ce priveste ...\"o dată la lună\", nici mie nu mi-a placut, insa m-a interesat mai mult fondul in detrimentul formei atunci cand am scris.Totul e perfectibil, mai putin destinul :)

Spun de la inceput ca nu mi se pare prea buna ideea de a posta un material asa voluminos pentru ca oboseste lectorul si e pacat ca substanta textului, cu nerv si percutanta altfel, nu va primi ceea ce merita.Poate era mai bine sa le fi postat separat, zic si eu dar tu stii mai bine de ce si cum.Eu am rezistat pentru ca secundele astea ale tale curg si suscita atentia.
E aici un Eu intr-o deplina solitudine , cochetand cu un existentialism ateu chiar si revoltat de revolta inutila a unui Sisif contemporan.
Secundele astea ale tale penduleaza intre a fi singur in lume si a simti singuratatea lumii, iar daca liberul arbitru este tocmai libertatea de a alege atunci e lesne cred de ce…”am nevoie de multe garaje
sa-mi parchez neincrederea, stafia bucuriilor
de moment, prietenii care mi-au lipsit mereu
cateva fiole de moldamin sa amortesc pendula
din sufragerie”
Am senzatia ca cele 51 de secunde au fost scrise pentru a completa cele 9 secunde si a se constitui astfel intr-un intreg cu dedicatie.
Mi-a placut…in special secunda 36.

Nu am citit tot ce s-a scris mai sus, dar in speranta ca nu voi repeta ceva spun si eu ca:
poezia ta, general vorbind, mi se pare rotunda, destul de nepermisibila sau altfel spus, cheia de acces este cunoasterea unei infime parti de poezie din spatele poeziei.
Lirismul e matur si ai stilul tau in mod indubitabil si inconfundabil de a trasa chiar limite interpretarii plasandu-ne pe noi lectorii, undeva intre l’etre-en-soi si l’etre-pour-soi. Si nu e usor pentru cine vrea sa treaca dincolo de emotie intr-un exercitiu exegetic.
Imi place felul in care ai inversat axa timpului.Pleci de la un azi matur “cu mâinile verzi încolăcite în viață” catre un galben vesel al copilariei de parca ai vrea sa reiterezi ,pacalind pentru o clipa pe batranul Cronos,un alt curs al vietii.
Are legatura oare cu ascendetul solar mersul in sens invers!?
Mi-a placut.

Nia...bucuroasa de revedere :)
Ai dreptate, cred ca intre timp am invatat sa dozez mai bine amarul si dulcele pentru ca in ansamblul lor poeziile sa fie \"comestibile\"...
Am devenit specialista in machiajul emotiilor.
Multumesc pentru \"felinar\".

Dana... frumoasa pledoarie a feminitatii ai pictat tu aici. Principiul feminin si cel masculin intr-o conjunctie de suflet, spirit si trup reprezinta expresia perfectiunii aici pe pamant.
Alina... am preferat sa folosesc termenul de \"vid\" in detrimentul altora pentru ca am considerat ca sugereaza cel mai bine atmosfera unei lumi in tranzitie intre univers si kosmos.
Ela...ai intuit foarte bine ceea ce am vrut sa exprim in aceste versuri. Deosebit modul in care stii sa percepi fiinta din spatele versurilor.
Mihai...ai cumva dreptate... chiar de la idei existentialiste am plecat, mai exact de la aceea ca important nu este ceea ce i se intampla unui om ci cum reactioneaza el la ceea ce i se intampla.

Multumesc tuturor

Costin ai scris un comentariu foarte frumos iar cele spuse de tine ma indreptatesc sa cred ca ai capacitatea de a deslusi ceea ce se afla dincolo de vers.Iti multumesc.
Cu drag, Taisia