Poezie
De dragoste
1 min lectură·
Mediu
aș fi vrut să-ți las un poem de dragoste
și să plec
răspunsul meu cu pete fosforescente
de lumină
să danseze pentru tine
în adâncuri
desfăcând haotic potire de flori
prizoniera secundelor rămase
pâna atunci ființez
metamorfozată de bunăvoie în spațiul gol
numesc dragoste privirile abstracte
rămân în urma ta
jumătate durere de cap jumătate de suflet
omniprezente
în sediul chinurilor personale
nimicul e compatibil cu timpul tău fizic
femeia este de neconceput
fundamental de neînteles
la naiba cu Freud si teoriile sale
învat ca sunt un fel de spatiu vid
prin care îmi trece barbatul
în drumul spre sine
075469
0

cel care viseaza si stie ca viseaza, este deja \'trezit\'
si-atunci vidul devine plin de lucruri exterioare, taisia draga, plin de adevar ultim, plin de lucruri create, plin de lucruri necreate, plin de nemarginire, plin de natura primordiala, plin de eul propriu, plin de natura proprie..
o femeie se naste cu o calitate aparte, de a aduna in ea toate aceste insusiri..
vreau sa te citesc miine, scriind despre acestea toate.
drag,
Linea