Femeia lui balzac
citea ca un animal flămând înainte de a fi femeia lui balzac astăzi un fel de abator în care sacrifică speranțe și idei nerostite ea nu credea că el îi va fi un lung șir de dezamăgiri bună
TNTaisia Mihaila NegruStare de agregare sufletească
până la urmă viața este o hârtie adezivă ușor mincinoasă poate am să mă plimb prin ea ca printr-o colonie de fantasme în timp ce îi împăturesc cutele atât de departe de mine ne mișcăm lângă o
TNTaisia Mihaila NegruDe dragoste
aș fi vrut să-ți las un poem de dragoste și să plec răspunsul meu cu pete fosforescente de lumină să danseze pentru tine în adâncuri desfăcând haotic potire de flori prizoniera secundelor
TNTaisia Mihaila NegruBoală
am deschis ușile trupului pe cinci arii spiritul se diluează nostalgic suflu în păpădii ca-n primăverile din poză amintirile înfloresc magnolii doar în albumul tau sunt mai bine ascunse
TNTaisia Mihaila NegruPotrei parlarLe ?!
agățată de învelișul exterior mă ține în brațele trupului această minciună policoloră prelungită până în spatele pleoapelor mele scot ultimele amintiri din talpa piciorului ca
TNTaisia Mihaila NegruEmisfera trunchiată
chemările goliei cad greu în poala rătăcirilor mele nu pot să le aud iar mă îndemni la ultima vecernie în doi niciodată nu am înțeles din iubire de ce mă acoperi cu lavă și mă răstignești pe
TNTaisia Mihaila NegruSolitude
invizibil și trecut în toate respir o iubire ce nu trebuie să spună nimic doar să fie acum un dispreț leneș ca o politețe singura posibilă mă înconjoară ca un zid alb peste care am aruncat
TNTaisia Mihaila NegruVergissmeinnicht
îmbrac o vreme nuanțată rogvaiv când ochii se-nchid a rugăciune niciodată rostită de-a-dreapta mereu uitată printre amintiri vrea să traverseze strada cu sfârșit să se așeze pe banca ei
TNTaisia Mihaila NegruE’ colpa mia, e colpa tua
timpul se-nchide în urma noastră făcând reverențe orașului lipsit de întrebări accelerasem într-un tren fără protector fără direcție ni s-a spus prea târziu dezbrăcăm iluzii în rătăciri
TNTaisia Mihaila NegruPlăceri voalate
locuiesc un bărbat închipuit din pagini inegal de ciudate nu nu la fizionomia de neegalat mă refer trăiește la marginea de răsărit a lumii în adăpostul ideilor luate drept realitate pe un
TNTaisia Mihaila NegruNon va piu
până și tăcerea se face verde de-atâta viață brodez flegmatic în tapiseria destinului interminabil un șal al singurătății în doi poate trei sau în lume aud uneori zidurile cum pulsează în
TNTaisia Mihaila NegruAbis hipnotic
pașii mei se desprind din mersul tău în funia timpului înecată într-un trecut trăit doar pe jumătate nevinovăția râde pe fundalul apusului imposibil de portocaliu uitându-mă-ți nu știu decât
TNTaisia Mihaila NegruDe anima
Respir o lume locuită de imagini ca și cum aș iubi nume ascuțite mă mint într-un roșu imaginar al macului de câmp ești al meu până la zi în orice vis țesut din franjuri de noapte găsesc în
TNTaisia Mihaila NegruLo sguardo del tempo
niciodată nu m-am agățat de viață ca acum când îi sunt fruct rătăcirii într-o încăpere spoită cu lapte numeri în aurul din păr arginții și-mi amintești că am băut deja trei cupe de prea mult
TNTaisia Mihaila NegruCvadriga vorbelor
mă petrece timpul pictată suprarealist în seara ce-și respiră liniștea prin fețe succesive să-i fiu început de carte fără cuprins aproape toți privesc spre mâine eu înspre ieri
TNTaisia Mihaila NegruBog(o)umilismul unei ieșence
Cruce am făcut vremurilor în care așternutul căutărilor era la tine nosce te ipsum daimonic încă șoptești sufletului brăzdat pe crepusculul lumii eterice pădurile albe de fagi
TNTaisia Mihaila NegruCorabia neputinței
Noapte de noapte abandonăm corabia neputinței renunțând să mai fim capete de speranță vom fi întâmpinați de unele amintiri ca de îngeri îngroziți de lipsa de formă a vieții mimăm cu mâinile
TNTaisia Mihaila NegruTrepte nedesăvârșite
noaptea alungă somnul dinaintea ochilor mei făcuți gură ca într-un joc al vârstei pe care abia ți-o mai amintești mă trezesc obișnuință flămândă mirosind a văl alegoric din carnea unui timp
TNTaisia Mihaila NegruRadical din secundă
Cu ochii minții îndreptați spre mâine zidesc acum cu palmele-n secunde un templu al uitării din rămășițele zilelor privind în urmă mi-arăți fecioare învelite în spice de grâu aleargând
TNTaisia Mihaila NegruCântec de iris
Te-am pierdut copilărie a gândului fără să te știu eu caut și mă învârt sefirotic să te prind pe zece căi cu buze de abis mi-ating al meu suflet otrăvindu-l pe al tău cum aș putea să nu mă
TNTaisia Mihaila NegruSmarald efemer
Aș fi putut aștepta tăcut în noaptea dintre lumi dar ninge în suflet cu gânduri înveșmîntate liturgic mă mistui ca o candelă într-un altar păgân și te simt sfințindu-mi respirația închisă în
TNTaisia Mihaila NegruPorți de fildeș
doamne ai spus că nu faci din a mea viață o tablă greșită de șah cu zile în alb prea multe în negru din noi doar pioni ce alergăm în zig-zag intrăm prin porți de fildeș ne scoți prin porți de
TNTaisia Mihaila NegruVis tăcut
amintirile noastre caută drumul întoarcerii acasă dacă tot vrei să mă uiți uită-mă în buzunarul de la piept al negrei cămăși cu dungi verticale uită-mi mai bine singurătatea lungă cât un
TNTaisia Mihaila NegruDiscrepanțe
pătrunse de dor suflete prizoniere se sting în garsoniera ce elegant își zice: sunt viața unul dintre ei a fugit... (prin gaura cheii iubește?) mi-am trimis sufletul părăsit de-o aripă
TNTaisia Mihaila NegruRugă
făurește-mă demiurgic din lutul primordial pe calapodul împlinirilor tale și-atunci la ceas de taină ideea creată deveni-va cometă călăuză a frământărilor noastre către lumea philosophic numită
TNTaisia Mihaila NegruFantasma
Sufletele se plimbau într-o îmbrățișare androginică în care eikon-urile pictau dinspre gri către alb atâtea amintiri acoperite de cenușă bucuria regăsită a fulgilor de nea croșeta molatec
TNTaisia Mihaila Negru