Femeia lui balzac

Maturitate care se lasă trăită dincolo de banal, saturat de cele care se întreiază cumva, la marginea ferestrelor, de \"ajungi să auzi
cum creierul ticăie ca un ceas de bucătărie ieftin
ca și propria-ți viață\". Sacrifiul respins, ironia acceptată și bine orânduită în vatra cuvintelor, iar finalul care surpă totul după Psalmul 23 (nu e nevoie să îl redau aici, știi că îl am în minte și nu doar) se aude aproape ca un strigăt șoptit. Da, un paradox, așa sunt ele, paradoxurile, nu trebuie decât acceptate, nu neapărat confirmate, afirmate, deslușite, e îndeajuns că le luăm ca atare, atunci când putem.
E ușor mult \"de\" în a doua strofă, și de-dezamăgiri, iar în a patra strofă \"în-întregime\", atât pare să vină să lase la mini-imperfect acest poem, ca un sofism sufletesc rezolvat pe jumătate sau pe o treime. Mi-a rămas așa, între a doua și a treia tresărire înainte de surparea serii.

Ela

Daca Blazac ar descrie frumuseatea ei intr-o analiza perfecta asa cum e tehnica lui, oare ce s-ar intampla cu ea?

Un text foarte bun, felicitari.

Se spune ca la 30 de ani, sufletul mai urca o treapta.
Ramane in urma, parfumul ametitor al tineretii, si ochiul inchis incepe sa dea seme ca trebuie argintata oglinda: \"pentru a-l vedea pe cunoscator\"-
\"creierul ticăie ca un ceas de bucătărie ieftin/ca și propria-ți viață\". Incepi sa te intrebi, la ce bun toata vanarea de vant???, ce rost mai are, sa caute margele de sticla colorata, cel caruia i se ofera nestemate.
Inaltatoare poezia ta. Multumesc momentul de poezie si reculegere.
Las o pagina web pentru cei care ar dori sa-si amintesca mai multe despre Psalmul 23 si rugaciunea Tatal Nostru:
http://roboam.com/predici/predicirom_6.htm
si un citat din pagina la care am facut referire:
Deosebiri de plan existential

Psalmul 23 este suma unor experiente din viata terestra. Psalmul Il aduce pe Dumnezeu in universul nostru strimt si-L proclama drept factor determinant al tuturor imprejurarilor prin care trecem.

Rugaciunea \"Tatal nostru\" distruge \"tavanul\" locuintei noastre terestre, propulsindu-ne pe noi in \"universul cerurilor\" si proclamind apartenenta noastra la infinita Imparatie dumnezeiasca.

Ela…îmi place să cred că sunt adepta teoriilor potrivit cărora, poezia este nu doar sau nu numai creatie ci , înainte de toate o forma de limbaj. Un limbaj a-rational care se sustrage in consecinta logicului. Spun asta pentru ca, noi nu ne cunoastem, nu comunicam in vreun fel dar cu toate acestea reusesti sa treci prin versuri dincolo de Supraeu pana spre cea de a treia instanta a personalitatii mele raspunzătoare de multe citite aici Asta ma sperie uneori :)Esti un fin observator.
Ai dreptate in privinta celor multi “de”,doar că în mintea mea fiecare e la locul potrivit. Las deocamdată așa.

Dana…iti multumesc pentru lectură însă nu prea pot sa îți răspund la intrebarea ta oarecum retorică, dat fiind că, dupa știința mea nu prea a existat o femeie a lui Balzac. Titlul are o dubla interpretare.

Carmen…frumoase cuvinte ai scris tu aici.Ai dreptate pe undeva în ceea ce spui doar că, in ce mă privește ca și femeie a lui Balzac sunt una ”norocoasă” si lipsită de astfel de interogații fiindu-mi aproape toate spatiile linistite. Mai e ceva dezordine din cand in cand intr-unul…dar e temporară 

Va multumesc tuturor.